recviem definitie

13 definiții pentru recviem

RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (În Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (La catolici) Slujbă religioasă la înmormîntarea sau pomenirea unei persoane decedate. V. parastas. ♦ Muzică compusă pentru această slujbă. Recviem de Mozart. – Scris și: requiem.
recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri
recviém s. n. (sil. -vi-em), pl. recviémuri[1]
RECVIÉM s. (MUZ., BIS.) misă funebră.[1]
RECVIÉM s.n. Slujbă catolică, rugăciune pentru pomenirea celor morți. ♦ Muzică compusă pentru această rugăciune. [Pron. -vi-em, scris și requiem s.n. / < fr. requiem, germ. Requiem, lat. requies – odihnă, it. (missa da) requiem – slujba pentru morți].
RECVIÉM s. n. rugăciune la catolici pentru pomenirea morților. ◊ compoziție corală cu orchestră scrisă pe textul liturgic al misei. (< lat., fr. requiem, germ. Requiem)
RÉCVIEM ~uri n. 1) (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compoziție muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre. [Sil. -vi-em] /<lat., fr. requiem[1]
requiem n. (cit. recviem) rugăciune pentru cei morți [= fr. requiem].
*réquiem n., pl. requiémurĭ (fr. réquies, odihnă, ac. réquiem, cuvînt scos dintr’o rugăcĭune catolică care începe cu requiem aeternam. Romaniĭ pronunțaŭ récŭiem. Pronunțarea recviem e luată de la Germanĭ și Rușĭ). Parastas, rugăcĭune p. morțĭ.
recviem (lat. requiem) 1. Misa* gregoriană* funebră (lat. missa pro defunctis). Numele r. provine din textul inițial din introitus* (R. aeternam dona eis Domine). Din misă, r. a reținut părțile principale, dar Gloria* și Credo* sunt eliminate, iar Alleluia* înlocuit prin tractus (v. psalmodie), împreună cu secvența (1) Dies irae*, astfel încât părțile r. sunt: introitus, Kyrie*, graduale (1) (R. aeternam...), tractus ((Absolve Domine), sequentia (Dies irae), offertorium* (Domine Jesu Christe), Sanctus*, Agnus Dei*, communio (lux aeterna). Succesiunea părților rămâne aceeași și în compozițiile polif. corale a cappella (sec. 15-16). 2. Începând din sec. 17, compoziție vocală cu acomp. instr. (orchestral), pătrunsă, în epoca basului continuu*, de spirit concertant* și de spiritul dramatic al cantatei* sau oratoriului*. Și acest tip păstrează, în general, părțile r. (1), dar compozitorii au îndreptat tot mai mult compoziția spre un gen (1, 2) independent, dându-i un caracter grandios, tragic, recules sau chiar programatic*. Textul religios lat. al r. (1) este preluat și aici; rareori intervin adăugiri de texte aparținând altor părți liturgice (Hosanna, Et incarnatus etc.). R. celebre au scris Mozart, Berlioz, Verdi, Fauré. Alte lucrări de aceste gen folosesc texte special concepute, într-o limbă modernă (ex. R. german de Brahms și R. de război de Britten, precum și R. canticle de Stravinski).
RECVIÉM (< lat. requiem „odihnă”) s. n. (În cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea morților; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. Cele mai cunoscute r. au fost compuse de Cherubini, Mozart (terminat de elevul său Franz Süssmayr), Verdi (dedicat memoriei poetului Manzoni), monumentalele r. ale lui Berlioz, Fauré, Brahms, Britten.

recviem dex

Intrare: recviem
recviem substantiv neutru
  • silabisire: -vi-em