RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, s. m. și f. (Despre judecători, martori etc.) Căruia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competința, calitatea sau autoritatea.

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; f. sg. recuzátă, pl. recuzáte

RECUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. [< recuza].