recuzație definitie

10 definiții pentru recuzație

RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.
recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)
recuzáție s. f. (sil. -ți-e), art. recuzáția (sil. -ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (sil. -ți-i-)
RECUZÁȚIE s. v. recuzare, refuzare, respingere.
RECUZÁȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio].
RECUZÁȚIE s. f. recuzare. (< fr. récusation, lat. recusatio)
recuzațiune f. Jur. acțiunea de a recuza: recuzațiunea judecătorilor de ocoale.
*recuzațiúne f. (lat. re-cusatio). Acțiunea de a recuza. – Și -áție, dar ob. -áre.
recuzație s. v. RECUZARE. REFUZARE. RESPINGERE.

recuzație dex

Intrare: recuzație
recuzație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e