RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. (Livr.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursív adj. m. cursiv

RECURSÍV, -Ă adj. (Liv.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. ♦ (Mat.) Funcție recursivă = funcție de mai multe variabile, având ca domeniu de definiție și ca domeniu al valorilor numerele naturale. [< fr. récursif].[1]

RECURSÍV, -Ă adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ funcție ~ă = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic. (< fr. récursif, engl. recursive)

RECURSÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi repetat în mod nelimitat. /< engl. recursive

funcție recursivă s. f. – vezi funcție recursivă

recursív adj. 1. Procedeu recursiv al limbilor naturale = Procedeu sintactic constând în apariția aceluiași tip de unități sintactice în poziții ierarhic diferite ale frazei. 2. Gramatică recursivă = tip de gramatică formalizată care utilizează simboluri și reguli recursive. 3. Regulă recursivă = regula modelelor formalizate aparținând regulilor de structură a frazei, caracterizată prin includerea aceluiași simbol în stânga și dreapta săgeții; 4. Simbol recursiv = simbol care apare, într-o regulă de structură a frazei, în stânga și în dreapta săgeții.