Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru recursiune

REC├ÜRSIE, recursii, s. f. Momentul ├«n care organele articulatorii p─âr─âsesc pozi╚Ťia de articulare, revenind la normal; destindere. [Var.: recursi├║ne s. f.] ÔÇô Din lat. recursio, -onis.
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.
REC├ÜRSIE, recursii, s. f. Momentul ├«n care organele articulatorii p─âr─âsesc pozi╚Ťia de articulare, revenind la normal; destindere. [Var.: recursi├║ne s. f.] ÔÇô Din lat. recursio, -onis.
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.
rec├║rsie (-si-e) s. f., art. rec├║rsia (-si-a), g.-d. art. rec├║rsiei; pl. rec├║rsii, art. rec├║rsiile (-si-i-)
rec├║rsie s. f. (sil. -si-e), art. rec├║rsia (sil. -si-a), g.-d. art. rec├║rsiei; pl. rec├║rsii, art. rec├║rsiile (sil. -si-i-)
RECÚRSIE s. (FON.) destindere, relaxare.
REC├ÜRSIE s.f. (Fon.) Momentul ├«n care organele articulatorii p─âr─âsesc pozi╚Ťia de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen. -iei, var. recursiune s.f. / < lat. recursio].
RECURSIÚNE s.f. v. recursie.
REC├ÜRSIE s. f. (fon.) moment ├«n care organele articulatorii p─âr─âsesc pozi╚Ťia de articulare, revenind la normal; destindere. (< fr. r├ęcursion, lat. recursio)
RECURSIE s. (FON.) destindere, relaxare.

Recursiune dex online | sinonim

Recursiune definitie

Intrare: recursie
recursiune
recursie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e