Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru recurs

REC├ÜRGE, rec├║rg, vb. III. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×laÔÇŁ) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. ÔÇô Pref. re- + curge (dup─â fr. recourir).
REC├ÜRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instan╚Ťe superioare s─â verifice legalitatea ╚Öi temeinicia unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti nedefinitive, ├«n vederea anul─ârii sau modific─ârii ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. ÔÇô Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
REC├ÜRGE, rec├║rg, vb. III. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×laÔÇŁ) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. ÔÇô Re1- + curge (dup─â fr. recourir).
REC├ÜRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instan╚Ťe superioare s─â verifice legalitatea ╚Öi temeinicia unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti nedefinitive, ├«n vederea anul─ârii sau modific─ârii ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. ÔÇô Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
REC├ÜRGE, rec├║rg, vb. III. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗) A apela la cineva sau la ceva, a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor, sprijin sau refugiu; a folosi. Se ├«mpac─â ╚Öi el destul de greu cu ╚Öcoala, r─âm├«n├«nd repetent ╚Öi recurg├«nd probabil la examene particulare. C─éLINESCU, E. 32. Cu tot regretul, trebuie s─â recurg la dumneata. SEBASTIAN, T. 104.
REC├ÜRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instan╚Ťe superioare casarea (pentru motive prev─âzute de lege) a unei hot─âr├«ri judec─âtore╚Öti. A face sau a declara recurs. ÔŚŐ A avea recurs = a avea dreptul de a cere instan╚Ťei superioare casarea unei hot─âr├«ri judec─âtore╚Öti anterioare. 2. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Referire, recurgere. Ne-ar r─âm├«ne necunoscut de n-am avea recurs la c├«teva fericite documente ╚Öi la cronica lui Urechia. HASDEU, I. V. 249.
rec├║rge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rec├║rge; ger. recurgß║ąnd; part. rec├║rs
rec├║rs s. n., pl. rec├║rsuri
rec├║rge vb. curge
rec├║rs s. n., pl. rec├║rsuri
RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
RECÚRS s. v. recurgere.
REC├ÜRS s. v. ajutor, asisten╚Ť─â, ocrotire, protec╚Ťie, sprijin.
RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
REC├ÜRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instan╚Ťe superioare casarea hot─âr├órii unei instan╚Ťe inferioare. 2. Recurgere. ÔŚŐ A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)
REC├ÜRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instan╚Ťe superioare casarea hot─âr├órii unei instan╚Ťe inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asisten╚Ť─â). ÔÖŽ a avea ~ la = a avea acces la... ÔŚŐ sprijin, ajutor; refugiu. (< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)
A REC├ÜRGE rec├║rg intranz. 1) A se adresa pentru sus╚Ťinere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi ├«n anumite circumstan╚Ťe; a se folosi pentru a ob╚Ťine ceva; a apela. ~ la for╚Ť─â. /re- + a curge
REC├ÜRS ~uri n. Cerere adresat─â unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti superioare pentru a verifica juste╚Ťea unei decizii luate de o instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â inferioar─â. /<lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours
recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a avea recurs la.
recurs n. 1. cerere de ajutor: a avea recurs la o autoritate; 2. dreptul de a intenta o ac╚Ťiune ├«n daune interese; 3. Jur. recurgerea la un tribunal superior ├«n contra deciziunii unui alt tribunal: a f─âcut recurs ├«n Casa╚Ťie.
2) *rec├║rg, -c├║rs, a -c├║rge v. intr. (d. re- ╚Öi curg, dup─â lat. rec├║rrere ╚Öi fr. recourir). M─â adresez p. ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (m─â adresez): a recurge la curtea de casa╚Ťiune.
1) *rec├║rs n., pl. ur─ş (lat. recursus. V. curs). Jur. Ac╚Ťiunea ╚Öi dreptu sa┼ş posibitatea de a recurge, de a te adresa cer├«nd ajutor la instan╚Ťa suprem─â: a face recurs la curtea de casa╚Ťiune, a avea recurs. A face recurs la, a recurge la, a fugi la, a apela la: fac recurs la amici─ş me─ş. V. apel.
RECURGE vb. 1. a (se) folosi, a ├«ntrebuin╚Ťa, s se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (├«nv. ╚Öi pop.) a prinde, (reg.) a vesteg─âlui. (Nu vrea s─â ~ la mijloace dure.) 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
RECURS s. apelare, recurgere, solicitare. (~ la ajutorul lui.)
recurs s. v. AJUTOR. ASISTENȚĂ. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN.

Recurs dex online | sinonim

Recurs definitie

Intrare: recurge
recurge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: recurs
recurs substantiv neutru