Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru recuperare

RECUPER├ü, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dob├óndi din nou, a redob├óndi, a rec├ó╚Ötiga. 2. A utiliza, total sau par╚Ťial, de╚Öeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. ÔÇô Din fr. r├ęcup├ęrer, lat. recuperare.
RECUPER├üRE, recuper─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recupera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recupera.
RECUPER├ü, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dob├óndi din nou, a redob├óndi, a rec├ó╚Ötiga. 2. A utiliza, total sau par╚Ťial, ceva (de╚Öeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. ÔÇô Din fr. r├ęcup├ęrer, lat. recuperare.
RECUPER├üRE, recuper─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recupera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recupera.
RECUPER├ü, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dob├«ndi din nou, a rec├«╚Ötiga, a rec─âp─âta. Pierdu timpul, capitalul ╚Öi iluziile. ├Äncerc─â s─â le recupereze. C. PETRESCU, O. P. 142. 2. A folosi total sau par╚Ťial energia r─âsp├«ndit─â ├«ntr-o instala╚Ťie, de╚Öeurile de materiale etc.
RECUPER├üRE, recuper─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recupera ╚Öi rezultatul ei; folosire total─â sau par╚Ťial─â a energiei r─âsp├«ndite ├«ntr-o instala╚Ťie de producere sau de transformare a energiei, a resturilor sau a de╚Öeurilor de materiale care altfel s-ar pierde sau s-ar degrada etc.
recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză
recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri
recuper├í vb., ind. prez. 1 sg. recuper├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. recupere├íz─â
recuperáre s. f., g.-d. art. recuperării; pl. recuperări
RECUPER├ü vb. 1. a-╚Öi scoate. (╚śi-a ~ ├«ntreaga pierdere.) 2. v. rec─âp─âta.
RECUPER├üRE s. rec─âp─âtare, rec├ó╚Ötigare, redob├óndire. (~ for╚Ťelor pierdute.)
RECUPER├ü vb. I. tr. 1. A rec├ó╚Ötiga, a redob├óndi. 2. A folosi un material sau o energie care ├«n mod obi╚Önuit se pierde. [Cf. r├ęcup├ęrer, it., lat. recuperare].
RECUPER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a recupera ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Tehn.) Opera╚Ťie prin care e folosit─â o cantitate de material sau de energie care ├«n mod obi╚Önuit se pierde. [< recupera].
RECUPER├ü vb. I. tr. 1. a rec├ó╚Ötiga, a redob├óndi. ÔŚŐ a lucra o zi, o or─â etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauz─â oarecare. 2. a utiliza total sau par╚Ťial un material, o energie care ├«n mod obi╚Önuit se pierde. 3. (mar.) a trage lan╚Ťul ancorei sau o par├óm─â at├ót c├ót s─â r─âm├ón─â ├«ntins(─â). II. intr. a-╚Öi rec─âp─âta capacitatea de munc─â. (< fr. r├ęcup├ęrer, lat. recuperare)
A RECUPER├ü ~├ęz tranz. 1) (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A ob╚Ťine din nou; a rec├ó╚Ötiga; a redob├óndi; a rec─âp─âta. 2) (resturi sau de╚Öeuri, energie) A readuce ├«n stare de folosin╚Ť─â (total sau par╚Ťial). ~ fier vechi. /<fr. r├ęcup├ęrer, lat. recuperare
*recuper├ęz v. tr. (lat. rec├║pero, -├íre). Recap─ât, re─şa┼ş ├«n st─âp├«nire: a recupera cele perdute.
RECUPERA vb. 1. a-╚Öi scoate. (╚śi-a ~ pierderea.) 2. a rec─âp─âta, a rec├«╚Ötiga, a redob├«ndi. (╚śi-a ~ for╚Ťele pierdute.)
RECUPERARE s. rec─âp─âtare, rec├«╚Ötigare, redob├«ndire. (~ for╚Ťelor pierdute.)
RECUPER├üRE (<recupera) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a recupera. ÔŚŐ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de produc╚Ťie ╚Öi de circula╚Ťie ale unei unit─â╚Ťi economice prin ├«ncasarea pre╚Ťului m─ârfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ÔÖŽ (TEHN.) Folosirea par╚Ťial─â sau total─â a de╚Öeurilor rezultate din prelucr─âri sau a energiei disipate ├«ntr-o instala╚Ťie de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. c─âldurii din gazele de ardere). ÔÖŽ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sond─â a unei cantit─â╚Ťi de ╚Ťi╚Ťei care a fost introdus─â pentru ÔÇ×pornireaÔÇŁ unei sonde (prin metoda circula╚Ťiei de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de m─âsuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea ╚Öi a ob╚Ťine o contribu╚Ťie fireasc─â de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

Recuperare dex online | sinonim

Recuperare definitie

Intrare: recupera
recupera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recuperare
recuperare substantiv feminin