recuperare definitie

2 intrări

20 definiții pentru recuperare

RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobîndi din nou, a recîștiga, a recăpăta. Pierdu timpul, capitalul și iluziile. Încercă să le recupereze. C. PETRESCU, O. P. 142. 2. A folosi total sau parțial energia răspîndită într-o instalație, deșeurile de materiale etc.
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei; folosire totală sau parțială a energiei răspîndite într-o instalație de producere sau de transformare a energiei, a resturilor sau a deșeurilor de materiale care altfel s-ar pierde sau s-ar degrada etc.
recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză
recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri
recuperá vb., ind. prez. 1 sg. recuperéz, 3 sg. și pl. recupereáză
recuperáre s. f., g.-d. art. recuperării; pl. recuperări
RECUPERÁ vb. 1. a-și scoate. (Și-a ~ întreaga pierdere.) 2. v. recăpăta.
RECUPERÁRE s. recăpătare, recâștigare, redobândire. (~ forțelor pierdute.)
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. A recâștiga, a redobândi. 2. A folosi un material sau o energie care în mod obișnuit se pierde. [Cf. récupérer, it., lat. recuperare].
RECUPERÁRE s.f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație prin care e folosită o cantitate de material sau de energie care în mod obișnuit se pierde. [< recupera].
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. a recâștiga, a redobândi. ◊ a lucra o zi, o oră etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauză oarecare. 2. a utiliza total sau parțial un material, o energie care în mod obișnuit se pierde. 3. (mar.) a trage lanțul ancorei sau o parâmă atât cât să rămână întins(ă). II. intr. a-și recăpăta capacitatea de muncă. (< fr. récupérer, lat. recuperare)
A RECUPERÁ ~éz tranz. 1) (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A obține din nou; a recâștiga; a redobândi; a recăpăta. 2) (resturi sau deșeuri, energie) A readuce în stare de folosință (total sau parțial). ~ fier vechi. /<fr. récupérer, lat. recuperare
*recuperéz v. tr. (lat. recúpero, -áre). Recapăt, reĭaŭ în stăpînire: a recupera cele perdute.
RECUPERA vb. 1. a-și scoate. (Și-a ~ pierderea.) 2. a recăpăta, a recîștiga, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.)
RECUPERARE s. recăpătare, recîștigare, redobîndire. (~ forțelor pierdute.)
RECUPERÁRE (<recupera) s. f. 1. Acțiunea de a recupera. ◊ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de producție și de circulație ale unei unități economice prin încasarea prețului mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ♦ (TEHN.) Folosirea parțială sau totală a deșeurilor rezultate din prelucrări sau a energiei disipate într-o instalație de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. căldurii din gazele de ardere). ♦ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sondă a unei cantități de țiței care a fost introdusă pentru „pornirea” unei sonde (prin metoda circulației de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de măsuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea și a obține o contribuție firească de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

recuperare dex

Intrare: recupera
recupera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recuperare
recuperare substantiv feminin