recupera definitie

11 definiții pentru recupera

RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobîndi din nou, a recîștiga, a recăpăta. Pierdu timpul, capitalul și iluziile. Încercă să le recupereze. C. PETRESCU, O. P. 142. 2. A folosi total sau parțial energia răspîndită într-o instalație, deșeurile de materiale etc.
recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză
recuperá vb., ind. prez. 1 sg. recuperéz, 3 sg. și pl. recupereáză
RECUPERÁ vb. 1. a-și scoate. (Și-a ~ întreaga pierdere.) 2. v. recăpăta.
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. A recâștiga, a redobândi. 2. A folosi un material sau o energie care în mod obișnuit se pierde. [Cf. récupérer, it., lat. recuperare].
RECUPERÁ vb. I. tr. 1. a recâștiga, a redobândi. ◊ a lucra o zi, o oră etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauză oarecare. 2. a utiliza total sau parțial un material, o energie care în mod obișnuit se pierde. 3. (mar.) a trage lanțul ancorei sau o parâmă atât cât să rămână întins(ă). II. intr. a-și recăpăta capacitatea de muncă. (< fr. récupérer, lat. recuperare)
A RECUPERÁ ~éz tranz. 1) (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A obține din nou; a recâștiga; a redobândi; a recăpăta. 2) (resturi sau deșeuri, energie) A readuce în stare de folosință (total sau parțial). ~ fier vechi. /<fr. récupérer, lat. recuperare
*recuperéz v. tr. (lat. recúpero, -áre). Recapăt, reĭaŭ în stăpînire: a recupera cele perdute.
RECUPERA vb. 1. a-și scoate. (Și-a ~ pierderea.) 2. a recăpăta, a recîștiga, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.)

recupera dex

Intrare: recupera
recupera verb grupa I conjugarea a II-a