Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru recunoscut

RECUNO├ü╚śTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoan─â etc. cunoscute mai ├«nainte. ÔÖŽ A deosebi ceva dup─â anumite semne caracteristice. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi descoperi ├«n altul tr─âs─âturile caracteristice, a se reg─âsi ├«n altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a m─ârturisi. ÔÖŽ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ÔÖŽ A declara c─â accept─â sau admite tacit o anumit─â situa╚Ťie nou creat─â ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale. ÔÖŽ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul ╚Öi pozi╚Ťiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaz─â s─â mearg─â o unitate. 4. A se ar─âta recunosc─âtor fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Pref. re- + cunoa╚Öte (dup─â fr. reconna├«tre).
RECUNOSC├ÜT, -─é, recunoscu╚Ťi, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adev─ârat, ca valabil); m─ârturisit, declarat. ÔÖŽ Considerat, consacrat ca autoritate ├«n materie; notoriu. ÔÖŽ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca ├«ndrept─â╚Ťit s─â-╚Öi exercite puterea ╚Öi s─â ├«ntre╚Ťin─â rela╚Ťii diplomatice cu alte state. ÔÖŽ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o pozi╚Ťie, o forma╚Ťie militar─â etc.) Cercetat ├«ndeaproape, cunoscut. ÔÇô V. recunoa╚Öte.
RECUNO├ü╚śTE, recun├│sc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoan─â etc. cunoscute mai ├«nainte. ÔÖŽ A deosebi ceva dup─â anumite semne caracteristice. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi descoperi ├«n altul tr─âs─âturile caracteristice, a se reg─âsi ├«n altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a m─ârturisi. ÔÖŽ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ÔÖŽ A declara c─â accept─â sau a admite tacit o anumit─â situa╚Ťie nou creat─â ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale. ÔÖŽ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul ╚Öi pozi╚Ťiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaz─â s─â mearg─â o unitate. 4. A se ar─âta recunosc─âtor fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Re1- + cunoa╚Öte (dup─â fr. reconna├«tre).
RECUNOSC├ÜT, -─é, recunoscu╚Ťi, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adev─ârat, ca valabil); m─ârturisit, declarat. ÔÖŽ Considerat, consacrat ca autoritate ├«n materie; notoriu. ÔÖŽ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca ├«ndrept─â╚Ťit s─â-╚Öi exercite puterea ╚Öi s─â ├«ntre╚Ťin─â rela╚Ťii diplomatice cu alte state. ÔÖŽ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o pozi╚Ťie, o forma╚Ťie militar─â etc.) Cercetat ├«ndeaproape, cunoscut. ÔÇô V. recunoa╚Öte.
RECUNO├ü╚śTE, recun├│sc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru sau o persoan─â pe care ai mai v─âzut-o sau cu care ai mai fost ├«n contact; a cunoa╚Öte (6). Uite~l! N-a recunoscut pe Olga. REBREANU, R. I 266. O-nchide lungi genele tale S─â pot recunoa╚Öte tr─âsurile-╚Ťi pale. EMINESCU, O. I 41. Nu m─â recuno╚Öti?... Eu s├«nt Pepelea, care te-am sc─âpat de zmeu. ALECSANDRI, T. I 435. ÔÖŽ A deosebi, a distinge ceva dup─â anumite semne caracteristice. ├Äl recunoscu dup─â glas. DUMITRIU, N. 61. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi descoperi ├«n altcineva tr─âs─âturile personale caracteristice, a se reg─âsi pe sine. El se recunoa╚Öte ├«n fiul s─âu. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil, ca autentic, ca adev─ârat). Recunosc c─â v├«natul ├«╚Öi are poezia lui; dar aceast─â poezie e legat─â de clip─â ╚Öi piere cu clipa. SADOVEANU, O. A. II 229. Recunosc, iubite autorule c─â... ai ╚Ötiut... s─â urmezi p─ârinte╚Ötile lui pove╚Ťe. ODOBESCU, S. III 11. Aceste principii... n-au fost niciodat─â recunoscute ├«n ╚Ť─ârile noastre. B─éLCESCU, O. II 14. ÔÖŽ (Diploma╚Ťie) A considera un guvern sau un stat ca ├«ndrept─â╚Ťit a-╚Öi exercita puterea ╚Öi ├«n situa╚Ťia de a avea rela╚Ťii diplomatice cu alte state. ÔÖŽ (Cu privire la un copil natural) A declara ca legitim. ÔÖŽ Refl. A se considera, a se socoti. Eu m─â recunosc dator cu multe r─âspunsuri lui Ion Ghica. ALECSANDRI, S. 119. 3. A c─âdea de acord asupra valorii cuiva, a considera meritos, valoros, a socoti ceva valabil, de valoare; a consacra. Fericeasc─â-l scriitorii, toat─â lumea recunoasc─â-l... Ce-o s─â aib─â din acestea pentru el, b─âtr├«nul dasc─âl? EMINESCU, O. I 133. 4. A cerceta terenul pentru a-l cunoa╚Öte mai precis ├«n vederea ├«ndeplinirii unei misiuni de lupt─â. (Fig.) ╚śi deasupra tuturora, oastea s─â ╚Öi-o recunoasc─â, ├Ä╚Öi arunc─â pocitura bulbuca╚Ťii ochi de broasc─â. EMINESCU, O. I 150.
RECUNOSC├ÜT, -─é, recunoscu╚Ťi, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. R─âuf─âc─âtorul recunoscut ╚Öi-a m─ârturisit fapta. 2. Admis, acceptat (ca bun, ca valabil, ca existent, ca adev─ârat). Adev─âr recunoscut. ÔÖŽ (Despre persoane) Consacrat ca autoritate ├«n materie. Talent poetic unanim recunoscut. ÔÖŽ M─ârturisit, declarat. Vin─â recunoscut─â. ÔÖŽ (Jur.; despre un copil natural) Declarat ca legitim. ÔÖŽ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca ├«ndrept─â╚Ťit s─â-╚Öi exercite puterea ╚Öi s─â ├«ntre╚Ťin─â rela╚Ťii diplomatice cu alte state. 3. (Despre o pozi╚Ťie, o forma╚Ťie militar─â etc.) Cercetat ├«ndeaproape, cunoscut; care a f─âcut obiectul unei recunoa╚Öteri (3).
recuno├í╚Öte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. recun├│sc, 3 sg. recuno├í╚Öte, imperf. 3 sg. recuno╚Öte├í; ger. recunoscß║ąnd; part. recunosc├║t
recunoáște vb. cunoaște
RECUNO├ü╚śTE vb. 1. a cunoa╚Öte, a identifica, a ╚Öti. (Cum ├«l po╚Ťi ~.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. v. reg─âsi. 4. (JUR.) a confirma, a ├«nt─âri, a valida. (L-a ~ ├«n func╚Ťie.) 5. (├«nv.) a cunoa╚Öte. (├Ä╚Öi ~ gre╚Öeala.) 6. v. m─ârturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a m─ârturisi. (P├ón─â la urm─â a ~ c─â a╚Öa este.)
RECUNOSC├ÜT adj. 1. identificat. (Ho╚Ť ~.) 2. v. f─â╚Ťi╚Ö. 3. v. acceptat. 4. v. consacrat.
A recunoa╚Öte Ôëá a nega, a t─âg─âdui
Recunoscut Ôëá nerecunoscut
RECUNO├ü╚śTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoan─â etc. cunoscute mai ├«nainte. ÔÖŽ A considera ╚Öi a ar─âta c─â (un guvern, un stat) este ├«ndrept─â╚Ťit s─â-╚Öi exercite puterea, s─â existe. 2. A admite ca bun, ca adev─ârat; a m─ârturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmeaz─â s─â mearg─â o unitate. 4. A se ar─âta recunosc─âtor. [P.i. recun├│sc. / < re- + cunoa╚Öte, dup─â fr. reconna├«tre].
RECUNOSC├ÜT, -─é adj. Cunoscut; admis, acceptat ca autoritate ├«n materie; celebru, notoriu. ÔÖŽ Declarat, m─ârturisit. [< recunoa╚Öte].
RECUNO├ü╚śTE vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoan─â etc. cunoscute mai ├«nainte. 2. a admite ca bun, ca adev─ârat; a m─ârturisi. 3. (jur.) a considera ╚Öi a ar─âta c─â (un guvern, un stat) este ├«ndrept─â╚Ťit s─â-╚Öi exercite puterea, s─â existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmeaz─â s─â mearg─â o unitate. 5. a se ar─âta recunosc─âtor. II. refl. a-╚Öi descoperi ├«n altul tr─âs─âturile caracteristice. (dup─â fr. reconna├«tre)
RECUNOSC├ÜT, -─é adj. 1. identificat, cunoscut. 2. admis, acceptat (ca valabil). ÔŚŐ considerat, consacrat ca autoritate ├«n materie; celebru. ÔŚŐ declarat, m─ârturisit. (< recunoa╚Öte)
A RECUNO├ü╚śTE recun├│sc tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (u╚Öor) la o nou─â ├«nt├ólnire. ~ locurile natale. 2) (fiin╚Ťe, lucruri) A deosebi de altele de acela╚Öi fel (dup─â anumite semne); a cunoa╚Öte. ~ pe cineva dup─â voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. ~ un guvern. 4) mil. (pozi╚Ťii ale inamicului) A cerceta pentru a culege informa╚Ťii. /re- + a cunoa╚Öte
A SE RECUNO├ü╚śTE m─â recun├│sc intranz. A-╚Öi vedea copia sau asem─ânarea (├«ntr-o oglind─â, ├«ntr-un portret etc.). /re- + a se cunoa╚Öte
recunoa╚Öte v. 1. a-╚Öi readuce aminte despre o persoan─â sau un lucru ce cunoa╚Ötem: lÔÇÖam recunoscut ├«ndat─â; 2. a distinge dup─â vrÔÇÖun semn: scriitorul mare se recunoa╚Öte dup─â stilul s─âu; 3. a descoperi adev─ârul despre ceva: sÔÇÖa recunoscut inocen╚Ťa lui; 4. a observa de aproape: a recunoa╚Öte pozi╚Ťiunile inimicului; 5. a admite ca just, a m─ârturisi ca adev─ârat: a-╚Öi recunoa╚Öte gre╚Öelile, a recunoa╚Öte o datorie; 6. a se declara tat─âl sau mama unui copil; 7. a avea recuno╚Ötin╚Ť─â pentru: recunosc acest serviciu; 8. a reg─âsi la altul p─ârerile, sentimentele sale.
*recun├│sc, -nosc├║t, a -no├í╚Öte v. tr. (re- ╚Öi cunosc, dup─â lat. re-cogn├│scere ╚Öi fr. reconna├«tre). ├Äm─ş aduc aminte ╚Öi cunosc ─şar ce─şa ce am cunoscut odat─â: recunosc un amic pe care nu l-am v─âzut de mult, c├«nele recunoa╚Öte drumu (Pop. cunosc). Disting dup─â oare-care semne: l-am recunoscut dup─â voce (Pop. cunosc). Ajung s─â constat: judec─âtoru ─ş-a recunoscut inocen╚Ťa. Admit, (m─ârturisesc, declar) ca adev─ârat, ca existent, ca legitim: recunosc cÔÇÖam gre╚Öit, recunosc existen╚Ťa lu─ş Dumneze┼ş, recunosc chitan╚Ťele isc─âlite de mine, statele vecine a┼ş recunoscut imediat independen╚Ťa noulu─ş stat. Ar─ât recuno╚Ötin╚Ť─â (gratitudine): recunosc serviciu pe care mi l-a─ş f─âcut atunc─ş (Pop. cunosc). Arm. Observ (explorez de aproape locurile ╚Öi pozi╚Ťiunile du╚Ömanulu─ş ├«n ainte de lupt─â: ofi╚Ťeru recunoscuse bine pozi╚Ťiunile. Jur. Declar c─â e┼ş i-s tat─â, vorbind de un copil natural: tat─âl lu─ş l-a recunoscut. V. refl. Constat c─â-m─ş seam─ân─â: b─âtr├«nu, v─âz├«nd mila fiulu─ş, se recunoscu pe sine. M─â reg─âsesc: ├«n ceata asta de ╚Öarlatan─ş, el singur nu se ma─ş recuno╚Ötea.
RECUNOA╚śTE vb. 1. a cunoa╚Öte, a identifica, a ╚Öti. (Cum ├«l po╚Ťi ~?) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. a se reg─âsi. (Se ~ ├«n fiul lui.) 4. (JUR.) a confirma, a ├«nt─âri, a valida. (L-a ~ ├«n func╚Ťie.) 5. (├«nv.) a cunoa╚Öte. (├Ä╚Öi ~ gre╚Öeala.) 6. a declara, a m─ârturisi. (╚śi-a ~ crima.) 7. a se declara. (M─â ~ ├«nvins.) 8. a accepta, a admite, a m─ârturisi. (P├«n─â la urm─â a ~ c─â a╚Öa este.)
RECUNOSCUT adj. 1. identificat. (Ho╚Ť ~.) 2. declarat, deschis, f─â╚Ťi╚Ö, m─ârturisit, v─âdit, (livr.) manifest. (Du╚Öman ~ al r─âzboiului.) 3. acceptat, admis, (├«nv.) recept. (O opinie ~.) 4. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)
S ODNOI STORON├Ä, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORON├Ä NELZEA NE PRIZNATSEA (C OđöHOđÖ CTOPOHđČI, HEđŤđČđŚđ» HE COđŚHATđČCđ», C đöPYđôOđś CTOPOHđČI, HEđŤđČđŚđ» HE đčPđśđŚHATđČCđ») (rus.) pe de o parte, nu pot s─â nu recunosc, pe de alt─â parte, trebuie s─â m─ârturisesc ÔÇô Salt├«kov-╚ścedrin, ÔÇ×PohoroniÔÇŁ. Caracterizarea atitudinii duplicitare ╚Öi a lipsei de principii ├«n via╚Ťa public─â.
WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) c├ónd apare un adev─ârat geniu ├«n lume, po╚Ťi s─â-l recuno╚Öti dup─â acest semn: to╚Ťi ignoran╚Ťii se unesc ├«mpotriva lui ÔÇô J. Swift, ÔÇ×Thoughts on various subjectsÔÇŁ.

Recunoscut dex online | sinonim

Recunoscut definitie

Intrare: recunoscut
recunoscut adjectiv
Intrare: recunoaște
recunoaște verb grupa a III-a conjugarea a IX-a