reculare definitie

2 intrări

15 definiții pentru reculare

RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. (Tehn.) A se retrage, a se smuci înapoi, a avea o mișcare de recul.
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula.
reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză
reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri
reculá vb., ind. prez. 3 sg. reculeáză
reculáre s. f., g.-d. art. reculării; pl. reculări
RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer].
RECULÁRE s.f. Faptul de a recula. [< recula].
RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer)
A RECULÁ pers. 3 ~eáză intranz. tehn. (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Arma a reculat. /<fr. reculer
*reculéz v. intr. (fr. reculer). Barb. Zmuncesc, izbesc înapoĭ în momentu descărcăriĭ: tunu a reculat.

reculare dex

Intrare: recula
recula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reculare
reculare substantiv feminin