Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru recucerit

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).
RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).
RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.
RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou.
recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă
recucerí vb. cuceri
RECUCERÍ vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)
RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].
RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
A RECUCERÍ ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri
recuceri vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.
RECUCERI vb. a recîștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.)

Recucerit dex online | sinonim

Recucerit definitie

Intrare: recucerit
recucerit
Intrare: recuceri
recuceri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a