RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late din coada păsărilor.

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

RECTRÍCE s.f. Fiecare dintre penele din coada păsărilor care servesc la dirijarea zborului. [< fr. (pennes) rectrices, cf. lat. rectrix].

RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)

RECTRÍCE f. Fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, care dirijează zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis

RECTRÍCE s. f. (ORNIT.) (< lat. rectrix, direcție) Fiecare dintre penele mari și puternice ale cozii unei păsări, cu rol de cârmă și de echilibru. La unele specii (ex. la păun, la pasărea-liră), r. masculului sunt foarte lungi, având rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) în cursul paradelor nupțiale.