Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru rectificare

RECTIFIC├ü, rect├şfic, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin a╚Öchiere o suprafa╚Ť─â metalic─â cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. ÔÇô Din fr. rectifier, lat. rectificare.
RECTIFIC├üRE, rectific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rectifica ╚Öi rezultatul ei; ├«ndreptare, corijare. ÔÖŽ (Concr.) Not─â (├«ntr-un ziar) prin care se rectific─â (1) ceva. ÔÇô V. rectifica.
RECTIFIC├ü, rect├şfic, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin a╚Öchiere o suprafa╚Ť─â metalic─â cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. ÔÇô Din fr. rectifier, lat. rectificare.
RECTIFIC├üRE, rectific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rectifica ╚Öi rezultatul ei; ├«ndreptare, corijare. ÔÖŽ (Concr.) Not─â (├«ntr-un ziar) prin care se rectific─â (1) ceva. ÔÇô V. rectifica.
RECTIFIC├ü, rect├şfic, vb. I. Tranz. 1. A ├«ndrepta, a corecta. Copiii ├«╚Öi rectificar─â ╚Ťinuta prea dezordonat─â, dup─â atitea ceasuri de c─âl─âtorie plicticoas─â. C. PETRESCU, C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafa╚Ť─â metalic─â unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componen╚Ťi care reprezint─â, cantitativ, majoritatea amestecului.
RECTIFIC├üRE, rectific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rectifica ╚Öi rezultatul ei. 1. ├Ändreptare, corijare. ├Än principiu, prin rectificarea sau, altfel zis, prin repararea unei buc─â╚Ťi ├«n versuri ├«n╚Ťelegem fire╚Öte prefacerea numai a expresiunii materiale, adic─â a cuv├«nt─ârii, iar nu ╚Öi a g├«ndirii, adic─â a poeziei ├«n ea ├«ns─â╚Öi. CARAGIALE, O. VII 473. ÔÖŽ (Concretizat) Not─â prin care se rectific─â ceva. 2. (Tehn.) Opera╚Ťie mecanizat─â de netezire foarte fin─â, prin a╚Öchiere, a suprafe╚Ťei unei piese metalice cu ajutorul pietrelor abrazive. ÔÖŽ Distilare frac╚Ťionat─â prin care se separ─â dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componen╚Ťi care reprezint─â, cantitativ, majoritatea amestecului.
rectific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rect├şfic─â
rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri
rectific├í vb., ind. prez. 1 sg. rect├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. rect├şfic─â
rectificáre s. f., g.-d. art. rectificării; pl. rectificări
RECTIFIC├ü vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a corija, a ├«mbun─ât─â╚Ťi, a ├«ndrepta, a retu╚Öa, (fig.) a repara. (╚śi-a ~ dic╚Ťiunea.)
RECTIFIC├üRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, corijare, ├«mbun─ât─â╚Ťire, ├«ndreptare, remediere, retu╚Ö, retu╚Öare, (fig.) reparare. (~ dic╚Ťiunii cuiva.) 3. (concr.) corectiv, corectur─â, ├«ndreptare, (rar) rectifica╚Ťie. (A adus unele ~─âri planului ini╚Ťial.)
RECTIFIC├ü vb. I. tr. 1. A ├«ndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafa╚Ťa unei piese metalice cu o piatr─â abraziv─â. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rect├şfic, 3,6 -c─â. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus ÔÇô drept, facere ÔÇô a face].
RECTIFIC├üRE1 s.f. Ac╚Ťiunea de a rectifica (1) ╚Öi rezultatul ei; ├«ndreptare, corijare. [< rectifica (1)].
RECTIFIC├üRE2 s.f. Ac╚Ťiunea de a rectifica (2). ÔŚŐ Ma╚Öin─â de rectificare = ma╚Öin─â-unealt─â de prelucrare a pieselor prin rectificare. [< rectifica (2)].
RECTIFIC├ü vb. tr. 1. a ├«ndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafa╚Ťa unei piese metalice cu o piatr─â abraziv─â. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curb─â. (< fr. rectifier, lat. rectificare)
A RECTIFIC├ü rect├şfic tranz. 1) (texte, enun╚Ťuri, calcule etc.) A transforma din gre╚Öit ├«n corect; a corecta. 2) A aduce ├«n conformitate cu destina╚Ťia; a face s─â corespund─â uzului. ~ traseul unei rute. 3) chim. (amestecuri lichide) A supune unei opera╚Ťii de separare a componen╚Ťilor volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafe╚Ťe metalice) A prelucra prin a╚Öchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, lat. rectificare
RECTIFIC├üRE ~─âri f. 1) v. A RECTIFlCA. 2) Not─â scurt─â ├«ntr-o publica╚Ťie periodic─â, prin care se rectific─â ceva publicat anterior. /v. a rectifica
rectificà v. a îndrepta un lucru, a-l repune în starea în care trebue să fie.
*rect├şfic, a -├í v. tr. (mlat. rect├şfico, -├íre, d. rectus, drept, ╚Öi f├ícere, a face. V. edi-, paci-fic). ├Ändrept, fac drept: a rectifica un calcul, o informa╚Ťiune. Purific pin destilare: a rectifica spirtu.
rectifica╚Ťi├║ne f. (mlat. rectificatio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a rectifica. Informa╚Ťiune rectificat─â: rectifica╚Ťiunea a ap─ârut ├«n ziar. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
RECTIFICA vb. 1. a (se) corecta, a (se) corija, a (se) ├«ndrepta. (├Ä╚Öi ~ erorile.) 2. a corecta, a corija, a ├«mbun─ât─â╚Ťi, a ├«ndrepta, a retu╚Öa, (fig.) a repara. (╚śi-a ~ dic╚Ťiunea.)
RECTIFICARE s. 1. corectare, corijare. ├«ndreptare, (rar) rectifica╚Ťie. (~ a unor erori.) 2. corectare, corijare, ├«mbun─ât─â╚Ťire, ├«ndreptare, remediere, retu╚Ö, retu╚Öare, (fig.) reparare. (~ dic╚Ťiunii cuiva.) 3. corectiv, corectur─â, ├«ndreptare, (rar) rectifica╚Ťie. (A adus unele ~i planului ini╚Ťial.)
RECTIFIC├üRE (< rectifica) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a rectifica ╚Öi rezultatul ei; ├«ndreptare, corectare. 2. (CHIM.) Opera╚Ťie de separare a componen╚Ťilor volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evapor─âri ╚Öi de condens─âri, ├«n care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat ├«n coloan─â sub form─â de reflux. Se execut─â ├«n coloana de r. (sau de frac╚Ťionare). V. ╚Öi distilare. 3. (TEHN.) Opera╚Ťie de supernetezire prin a╚Öchiere, executat─â la ma╚Öinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive, pentru ob╚Ťinerea fie a unor suprafe╚Ťe foarte netede, fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie, fie a ambelor calit─â╚Ťi. ÔÖŽ Opera╚Ťie sau asamblare de opera╚Ťii de readucere a unui corp (ex. unealt─â), a unui sistem tehnic (ex. cale ferat─â), a unei construc╚Ťii sau a unui sistem natural (ex. un curs de ap─â) la forma sau la starea ini╚Ťial─â, anterioar─â unei deform─âri, sau la o form─â ╚Öi stare nou─â, stabilit─â printr-un proiect. R. cursurilor de ap─â (r. de albie) prin t─âierea meandrelor are ca scop facilitarea naviga╚Ťiei, o mai bun─â utilizare a terenurilor de lunc─â etc. Poate ├«ns─â s─â afecteze biodiversitatea prin restr├óngerea zonelor umede. 4. (Dr.) ├Änl─âturarea, printr-o ├«ncheiere (2), de c─âtre un organ de jurisdic╚Ťie, a erorilor materiale strecurate ├«n dispozitivul hot─âr├órii asupra numelui, calit─â╚Ťii sau sus╚Ťinerilor p─âr╚Ťilor ori asupra unui calcul.

Rectificare dex online | sinonim

Rectificare definitie

Intrare: rectifica
rectifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: rectificare
rectificare substantiv feminin