recrutare definitie

2 intrări

23 definiții pentru recrutare

RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un tînăr, la un contingent etc.) A chema la verificare în vederea încorporării în armată; a selecționa și a înregistra pentru serviciul militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru înrolare sau pentru înregistrare în armată. 2. Fig. A angaja, a primi (pe cineva) pe baza unei selecții; a cîștiga, a lua (pe cineva) pentru o anumită activitate. A organizat... reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor. REBREANU, I. 67. În primăvară, Vaillant mai recrutase un elev. GHICA, S. A. 123. Romînii sînt în picioare și la trebuință vor putea cu înlesnire a recruta oameni spre a intra în țară. BĂLCESCU, la GHICA, A. 245.
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; operație de înregistrare a tinerilor pentru încorporarea în armată. ♦ Fig. Alegere, angajare.
recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză
recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri
recrutá vb. (sil. -cru-), ind. prez. 1 sg. recrutéz, 3 sg. și pl. recruteáză
recrutáre s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrutării; pl. recrutări
RECRUTÁ vb. 1. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.) 2. v. racola.
RECRUTÁ vb. v. racola.
RECRUTÁRE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 3. v. racolare.
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].
RECRUTÁRE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)
A RECRUTÁ ~éz tranz. 1) (tineri supuși serviciului militar) A lua în armată. 2) fig. (persoane) A atrage într-o anumită activitate prin selecționare. /<fr. recruter, germ. rekrutieren
recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într’o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori.
recrutare f. acțiunea de a recruta: recrutarea se făcea od. prin tragere la sorți.
*recrutáre f. Acțiunea de a recruta: cercu de recrutare al județuluĭ cutare.
*recrutéz v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruțĭ, înrolez: a recruta soldațĭ, regimente, trupe. Fig. Atrag într’o societate orĭ partid: a recruta partizanĭ. V. refl. Din pescarĭ se recrutează ceĭ maĭ bunĭ marinarĭ.
RECRUTA vb. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)
RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

recrutare dex

Intrare: recruta
recruta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cru-
Intrare: recrutare
recrutare substantiv feminin
  • silabisire: -cru-