recruta definitie

2 intrări

15 definiții pentru recruta

RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.
RECRÚT, recruți, s. m. 1. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curînd încorporat. A treia zi de revizie, înspre sară, toți recruții erau adunați din nou înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. Trenul porni apoi în chiuitul recruților, ale căror rude și părinți râmaseră triști în gara singuratecă. SANDU-ALDEA, U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de curînd cîștigat pentru o asociație, o mișcare; începător. – Variante: (popular) recrútă (RETEGANUL, P. III 9), răgútă, răgute (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299), răcútă, răcute, s. f.
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un tînăr, la un contingent etc.) A chema la verificare în vederea încorporării în armată; a selecționa și a înregistra pentru serviciul militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru înrolare sau pentru înregistrare în armată. 2. Fig. A angaja, a primi (pe cineva) pe baza unei selecții; a cîștiga, a lua (pe cineva) pentru o anumită activitate. A organizat... reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor. REBREANU, I. 67. În primăvară, Vaillant mai recrutase un elev. GHICA, S. A. 123. Romînii sînt în picioare și la trebuință vor putea cu înlesnire a recruta oameni spre a intra în țară. BĂLCESCU, la GHICA, A. 245.
RECRÚTĂ s. f. v. recrut.
recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză
recrutá vb. (sil. -cru-), ind. prez. 1 sg. recrutéz, 3 sg. și pl. recruteáză
RECRUTÁ vb. 1. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.) 2. v. racola.
RECRUTÁ vb. v. racola.
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].
RECRUTÁ vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)
A RECRUTÁ ~éz tranz. 1) (tineri supuși serviciului militar) A lua în armată. 2) fig. (persoane) A atrage într-o anumită activitate prin selecționare. /<fr. recruter, germ. rekrutieren
recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într’o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori.
*recrutéz v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruțĭ, înrolez: a recruta soldațĭ, regimente, trupe. Fig. Atrag într’o societate orĭ partid: a recruta partizanĭ. V. refl. Din pescarĭ se recrutează ceĭ maĭ bunĭ marinarĭ.
RECRUTA vb. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)

recruta dex

Intrare: recruta
recruta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cru-
Intrare: recrută
recrută