Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru recrut

RECR├ÜT, recru╚Ťi, s. m. T├ón─âr apar╚Ťin├ónd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de cur├ónd ├«ncorporat. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Persoan─â intrat─â de cur├ónd ├«ntr-o asocia╚Ťie, ├«ntr-o mi╚Öcare; ├«ncep─âtor. ÔÇô Din germ. Rekrut, rus. rekrut.
RECR├ÜT, recru╚Ťi, s. m. T├ón─âr apar╚Ťin├ónd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de cur├ónd ├«ncorporat. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Persoan─â intrat─â de cur├ónd ├«ntr-o asocia╚Ťie, ├«ntr-o mi╚Öcare; ├«ncep─âtor. ÔÇô Din germ. Rekrut, rus. rekrut.
RECR├ÜT, recru╚Ťi, s. m. 1. T├«n─âr apar╚Ťin├«nd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de cur├«nd ├«ncorporat. A treia zi de revizie, ├«nspre sar─â, to╚Ťi recru╚Ťii erau aduna╚Ťi din nou ├«naintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. Trenul porni apoi ├«n chiuitul recru╚Ťilor, ale c─âror rude ╚Öi p─ârin╚Ťi r├ómaser─â tri╚Öti ├«n gara singuratec─â. SANDU-ALDEA, U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de cur├«nd c├«╚Ötigat pentru o asocia╚Ťie, o mi╚Öcare; ├«ncep─âtor. ÔÇô Variante: (popular) recr├║t─â (RETEGANUL, P. III 9), r─âg├║t─â, r─âgute (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 299), r─âc├║t─â, r─âcute, s. f.
recr├║t (re-crut) s. m., pl. recr├║╚Ťi
recr├║t s. m. (sil. -crut), pl. recr├║╚Ťi
RECRÚT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.
RECRÚT s. v. debutant, începător.
RECR├ÜT s.m. T├ón─âr apar╚Ťin├ónd ultimului contingent chemat sub arme; soldat ├«ncorporat de pu╚Ťin timp. ÔÖŽ (Fig.; fam.) Persoan─â intrat─â de cur├ónd ├«ntr-o asocia╚Ťie, ├«ntr-o mi╚Öcare; ├«ncep─âtor. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].
RECR├ÜT s. m. 1. t├ón─âr apar╚Ťin├ónd ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de cur├ónd ├«ntr-o asocia╚Ťie, ├«ntr-o mi╚Öcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)
recr├║t (recr├║╚Ťi), s. m. ÔÇô R─âcan. ÔÇô Var. pop. r─âcut(─â), Trans. r─âgut─â. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). ÔÇô Der. recruta (var. r─âcuta), vb. (a deveni recrut).
RECR├ÜT ~╚Ťi m. 1) T├ón─âr ├«ncadrat de cur├ónd ├«ntr-o unitate militar─â. 2) fig. Persoan─â atras─â de cur├ónd ├«ntr-o activitate; ├«ncep─âtor; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regruta
recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoan─â adaos─â unei societ─â╚Ťi.
*recr├║t m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. lu─ş recro├«tre, a cre╚Öte ─şar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. r├ękrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat no┼ş: a exercita recru╚Ťi─ş. Fig. Nou admis ├«ntrÔÇÖo societate or─ş ├«ntrÔÇÖun partid. ÔÇô Vulg. r─âcut, ├«n Trans. r─âg├║t─â. V. r─âcan.
recrut s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.
RECRUT s. (MIL.) (depr.) răcan, rîtan, (fig.) boboc.

Recrut dex online | sinonim

Recrut definitie

Intrare: recrut
recrut substantiv masculin
  • silabisire: -crut