recromare definitie

2 intrări

11 definiții pentru recromare

RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Re1- + croma.
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re1- + cromare.
recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri
recromá vb., ind. prez. 1 recroméz, 3 sg. și pl. recromeáză
recromáre s. f. (sil. -cro-) cromare
RECROMÁ vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr. rechromer].
RECROMÁRE s.f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor ulterioară unei alte tăbăciri. [< recroma].
RECROMÁ vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr. rechromer)
RECROMÁRE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma)

recromare dex

Intrare: recroma
recroma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recromare
recromare substantiv feminin
  • silabisire: -cro-