RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Re1- + croma.

RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re1- + cromare.

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recromá vb., ind. prez. 1 recroméz, 3 sg. și pl. recromeáză

recromáre s. f. (sil. -cro-) cromare

RECROMÁ vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr. rechromer].

RECROMÁRE s.f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor ulterioară unei alte tăbăciri. [< recroma].

RECROMÁ vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr. rechromer)

RECROMÁRE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma)