RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Re1- + croma.

recromá vb., ind. prez. 1 recroméz, 3 sg. și pl. recromeáză

RECROMÁ vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr. rechromer].

RECROMÁ vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr. rechromer)