Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru recriminare

RECRIMIN├ü, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A r─âspunde unor acuza╚Ťii sau unor injurii prin alte acuza╚Ťii sau injurii; a repro╚Öa, a acuza. ÔÇô Din fr. r├ęcriminer.
RECRIMIN├üRE, recrimin─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a recrimina ╚Öi rezultatul ei; acuza╚Ťie, insult─â, injurie. ÔÇô V. recrimina.
RECRIMIN├ü, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A r─âspunde unor acuza╚Ťii sau unor injurii prin alte acuza╚Ťii sau injurii; a repro╚Öa, a acuza. ÔÇô Din fr. r├ęcriminer.
RECRIMIN├üRE, recrimin─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a recrimina ╚Öi rezultatul ei; acuza╚Ťie, insult─â, injurie. ÔÇô V. recrimina.
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A reproșa, a acuza.
RECRIMIN├üRE, recrimin─âri, s. f. Repro╚Ö, acuza╚Ťie (cu care se r─âspunde unui alt repro╚Ö, unei alte acuza╚Ťii). Recrimin─ârile.... nu se ├«ntemeiaz─â pe nimic dec├«t pe sup─âr─ârile personale ale scriitorului. IORGA, L. I 354.
recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză
recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri
recrimin├í vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recrimin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. recrimine├íz─â
recrimináre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. recriminării; pl. recriminări
RECRIMIN├üRE s. recrimina╚Ťie.
RECRIMIN├ü vb. I. tr. (Liv.) A r─âspunde unor acuza╚Ťii sau unor injurii prin alte acuza╚Ťii sau injurii; a repro╚Öa; a acuza. [< fr. r├ęcriminer].
RECRIMIN├üRE s.f. Acuza╚Ťie, mustrare ca r─âspuns la alt─â acuza╚Ťie, la alt─â mustrare. [Dup─â fr. r├ęcrimination].
RECRIMIN├ü vb. tr. a r─âspunde unor acuza╚Ťii sau injurii prin altele; a repro╚Öa; a acuza. (< fr. r├ęcriminer)
A RECRIMIN├ü ~├ęz tranz. rar (fapte, ac╚Ťiuni reprobabile) A respinge prin contraacuzare. /<fr. r├ęcriminer
recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii.
*recrimina╚Ťi├║ne f. (mlat. recrimin├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a recrimina.
*recrimin├ęz v. tr. (mlat. recriminari; fr. r├ęcriminer. V. incriminez). R─âspund cu acuza╚Ťiune la acuza╚Ťiune: a recrimina contra acuzatorulu─ş t─â┼ş.
RECRIMINARE s. recrimina╚Ťie.

Recriminare dex online | sinonim

Recriminare definitie

Intrare: recrimina
recrimina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cri-
Intrare: recriminare
recriminare substantiv feminin
  • silabisire: -cri-