recrimina definitie

10 definiții pentru recrimina

RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A reproșa, a acuza.
recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză
recriminá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminéz, 3 sg. și pl. recrimineáză
RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa; a acuza. [< fr. récriminer].
RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzații sau injurii prin altele; a reproșa; a acuza. (< fr. récriminer)
A RECRIMINÁ ~éz tranz. rar (fapte, acțiuni reprobabile) A respinge prin contraacuzare. /<fr. récriminer
recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii.
*recriminéz v. tr. (mlat. recriminari; fr. récriminer. V. incriminez). Răspund cu acuzațiune la acuzațiune: a recrimina contra acuzatoruluĭ tăŭ.

recrimina dex

Intrare: recrimina
recrimina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cri-