Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru recrimina

RECRIMIN├ü, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A r─âspunde unor acuza╚Ťii sau unor injurii prin alte acuza╚Ťii sau injurii; a repro╚Öa, a acuza. ÔÇô Din fr. r├ęcriminer.
RECRIMIN├ü, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A r─âspunde unor acuza╚Ťii sau unor injurii prin alte acuza╚Ťii sau injurii; a repro╚Öa, a acuza. ÔÇô Din fr. r├ęcriminer.
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A reproșa, a acuza.
recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză
recrimin├í vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recrimin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. recrimine├íz─â
RECRIMIN├ü vb. I. tr. (Liv.) A r─âspunde unor acuza╚Ťii sau unor injurii prin alte acuza╚Ťii sau injurii; a repro╚Öa; a acuza. [< fr. r├ęcriminer].
RECRIMIN├ü vb. tr. a r─âspunde unor acuza╚Ťii sau injurii prin altele; a repro╚Öa; a acuza. (< fr. r├ęcriminer)
A RECRIMIN├ü ~├ęz tranz. rar (fapte, ac╚Ťiuni reprobabile) A respinge prin contraacuzare. /<fr. r├ęcriminer
recriminà v. a răspunde unor acuzări sau injurii.
*recrimin├ęz v. tr. (mlat. recriminari; fr. r├ęcriminer. V. incriminez). R─âspund cu acuza╚Ťiune la acuza╚Ťiune: a recrimina contra acuzatorulu─ş t─â┼ş.

Recrimina dex online | sinonim

Recrimina definitie

Intrare: recrimina
recrimina verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cri-