recreație definitie

18 definiții pentru recreație

RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.[1]
RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.
RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.
RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.
RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.
RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.
RECREÁȚIE, recreații, s. f. 1. Faptul de a se recrea; odihnă după o muncă încordată; recreare. Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. ♦ Timp destinat recreării elevilor între orele de curs; pauză. Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. 2. Destindere; desfătare. (Atestat în forma recreațiune) Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. – Pronunțat: -cre-a-. – Variantă: (învechit) recreațiúne (ODOBESCU, S. III 37) s. f.
RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație.
recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)
recreáție (odihnă, creare din nou) s. f. (sil. -cre-) creație
RECREÁȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)
RECREÁȚIE s.f. Faptul de a (se) recrea1; recreare; odihnă după un efort susținut; destindere. ♦ Pauză între două ore de curs în școli. [Gen. -iei, var. recreațiune s.f. / cf. fr. récréation, lat. recreatio].
RECREAȚIÚNE s.f. v. recreație.
RECREÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere. 2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc. (< fr. récréation, lat. recreatio)
RECREÁȚIE ~i f. 1) Întrerupere pe un timp oarecare a unei activități; odihnă; pauză; răgaz; repaus. 2) Pauză între lecții la școală. Elevii au ieșit în ~. [Sil. -cre-a-] /<fr. récréation, lat. recreato, ~onis
recreați(un)e f. 1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă: copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos.
*recreațiúne f. (lat. recreátio, -ónis. V. creațiune). Repaus (odihnă) pin care prinzĭ puterĭ: a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus: eleviĭ îs la (saŭ în) recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult): acest cîntec e o recreațiune. – Și -áție și -áre.
RECREAȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)

recreație dex

Intrare: recreație
recreațiune
recreație substantiv feminin
  • silabisire: -cre-