Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru recorelare

RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.
*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză
recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri
RECORELÁ vb. tr. a corela din nou. (< re1- + corela)

Recorelare dex online | sinonim

Recorelare definitie

Intrare: recorela
recorela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recorelare
recorelare substantiv feminin