recopiere definitie

2 intrări

13 definiții pentru recopiere

RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un text, un act etc.) A copia din nou, a scoate o nouă copie.
recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)
recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri
recopiá vb. copia
recopiére s. f. copiere
RECOPIÁ vb. I. tr. A copia din nou, a face o copie nouă. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. recopier].
RECOPIÉRE s.f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [< recopia].
RECOPIÁ vb. tr. a copia din nou un text, un act etc. (< fr. recopier)
*recopiéz v. tr. (re- și copiez, după fr. recopier). Copiez ĭar.

recopiere dex

Intrare: recopia
recopia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recopiere
recopiere substantiv feminin