RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere introdusă de pîrît prin care acesta ridică pretenții în contra acțiunii reclamantului.

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconvențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

RECONVENȚIÚNE s. (JUR.) cerere reconvențională.

RECONVENȚIÚNE s.f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pron. -ți-u-. / < fr. reconvention].

RECONVENȚIÚNE s. f. (jur.) cerere reconvențională. (< fr. reconvention)

RECONVENȚIUNE s. (JUR.) cerere reconvențională.