reconvențiune definitie

9 definiții pentru reconvențiune

RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere introdusă de pîrît prin care acesta ridică pretenții în contra acțiunii reclamantului.
reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni
reconvențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni
RECONVENȚIÚNE s. (JUR.) cerere reconvențională.
RECONVENȚIÚNE s.f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pron. -ți-u-. / < fr. reconvention].
RECONVENȚIÚNE s. f. (jur.) cerere reconvențională. (< fr. reconvention)
RECONVENȚIUNE s. (JUR.) cerere reconvențională.

reconvențiune dex

Intrare: reconvențiune
reconvențiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-