reconstruire definitie

23 definiții pentru reconstruire

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă, pe baza legilor de corespondență fonetică. El a combătut în mai multe rînduri... pe savanții care reconstruiau cuvinte latine vulgare, cînd graiurile franțuzești puteau oferi explicații pentru cele mai multe probleme etimologice. GRAUR, S. L. 166. ♦ (Poetic) A reconstitui. Dorința mea Din amintiri, din resturi, Să te reconstruiască-ar vrea. CAMIL PETRESCU, V. 92. Urmam deci mai departe să reconstruiesc lanțul impresiilor mele încă fierbinți. CARAGIALE, O. VII 525.
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. Reconstruirea unei șosele. ♦ (Lingv.) Reconstrucție. Se cunosc numeroase cazuri de etimologii sigure... obținute prin reconstruirea unui tip neatestat. GRAUR, S. L. 164.
reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă
reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri
reconstruí vb. construi
reconstruíre s. f. construire
RECONSTRUÍ vb. 1. a reclădi, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)
RECONSTRUÍRE s. v. reconstrucție.
RECONSTRUÍRE s. v. reconstituire, reconstrucție, refacere.
RECONSTRUÍ vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire].
RECONSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Reconstituire. [< reconstrui].
RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire)
A RECONSTRUÍ ~iésc tranz. 1) A construi din nou. 2) (elemente de limbă) A supune unei operații de identificare a fazelor anterioare de evoluție. ~ o formă lexicală nouă. /<fr. reconstruire
reconstruì v. a construi pentru a doua oară.
*reconstrucțiúne f. (re- și constr-). Acțiunea de a reconstrui. Zidire reconstruită. – Și -úcție și -uíre.
*reconstruĭésc v. tr. (re- și constr-, după fr. reconstruire). Construĭesc ĭar, vorbind de zidirĭ.
RECONSTRUI vb. 1. a reclădi, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)
reconstruire s. v. RECONSTITUIRE. RECONSTRUCȚIE. REFACERE.
RECONSTRUIRE s. reclădire, reconstrucție, rezidire, (rar) reedificare. (~ din temelii a unei case.)

reconstruire dex

Intrare: reconstrui
reconstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reconstruire
reconstruire substantiv feminin