Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru reconstruire

RECONSTRU├Ź, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a recl─âdi; a reface pe baze noi. ÔÖŽ (Lingv.) A reconstitui. ÔÇô Din fr. reconstruire.
RECONSTRU├ŹRE, reconstruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconstrui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reconstrui.
RECONSTRU├Ź, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a recl─âdi; a reface pe baze noi. ÔÖŽ (Lingv.) A reconstitui. ÔÇô Din fr. reconstruire.
RECONSTRU├ŹRE, reconstruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconstrui ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reconstrui.
RECONSTRU├Ź, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a recl─âdi; a reface pe baze noi. ÔÖŽ (Lingv.) A stabili forma aproximativ─â a unui cuv├«nt neatestat dintr-o limb─â, pe baza legilor de coresponden╚Ť─â fonetic─â. El a comb─âtut ├«n mai multe r├«nduri... pe savan╚Ťii care reconstruiau cuvinte latine vulgare, c├«nd graiurile fran╚Ťuze╚Öti puteau oferi explica╚Ťii pentru cele mai multe probleme etimologice. GRAUR, S. L. 166. ÔÖŽ (Poetic) A reconstitui. Dorin╚Ťa mea Din amintiri, din resturi, S─â te reconstruiasc─â-ar vrea. CAMIL PETRESCU, V. 92. Urmam deci mai departe s─â reconstruiesc lan╚Ťul impresiilor mele ├«nc─â fierbin╚Ťi. CARAGIALE, O. VII 525.
RECONSTRU├ŹRE, reconstruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconstrui ╚Öi rezultatul ei. Reconstruirea unei ╚Öosele. ÔÖŽ (Lingv.) Reconstruc╚Ťie. Se cunosc numeroase cazuri de etimologii sigure... ob╚Ťinute prin reconstruirea unui tip neatestat. GRAUR, S. L. 164.
reconstru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. reconstrui├ęsc, imperf. 3 sg. reconstrui├í; conj. prez. 3 s─â reconstrui├ísc─â
reconstru├şre s. f., g.-d. art. reconstru├şrii; pl. reconstru├şri
reconstru├ş vb. construi
reconstru├şre s. f. construire
RECONSTRU├Ź vb. 1. a recl─âdi, a re├«n─âl╚Ťa, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o form─â lexical─â primitiv─â.)
RECONSTRU├ŹRE s. v. reconstruc╚Ťie.
RECONSTRU├ŹRE s. v. reconstituire, reconstruc╚Ťie, refacere.
RECONSTRU├Ź vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ÔÖŽ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iasc─â. / cf. fr. reconstruire].
RECONSTRU├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reconstrui ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Lingv.) Reconstituire. [< reconstrui].
RECONSTRU├Ź vb. tr. 1. a construi din nou, a recl─âdi. ÔŚŐ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativ─â a unui cuv├ónt neatestat dintr-o limb─â pe baza legilor de coresponden╚Ť─â fonetic─â; a reconstitui (2) o limb─â. (< fr. reconstruire)
A RECONSTRU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) A construi din nou. 2) (elemente de limb─â) A supune unei opera╚Ťii de identificare a fazelor anterioare de evolu╚Ťie. ~ o form─â lexical─â nou─â. /<fr. reconstruire
reconstru├Č v. a construi pentru a doua oar─â.
*reconstruc╚Ťi├║ne f. (re- ╚Öi constr-). Ac╚Ťiunea de a reconstrui. Zidire reconstruit─â. ÔÇô ╚śi -├║c╚Ťie ╚Öi -u├şre.
*reconstru─ş├ęsc v. tr. (re- ╚Öi constr-, dup─â fr. reconstruire). Constru─şesc ─şar, vorbind de zidir─ş.
RECONSTRUI vb. 1. a recl─âdi, a re├«n─âl╚Ťa, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o form─â lexical─â primitiv─â.)
reconstruire s. v. RECONSTITUIRE. RECONSTRUCȚIE. REFACERE.
RECONSTRUIRE s. recl─âdire, reconstruc╚Ťie, rezidire, (rar) reedificare. (~ din temelii a unei case.)

Reconstruire dex online | sinonim

Reconstruire definitie

Intrare: reconstrui
reconstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reconstruire
reconstruire substantiv feminin