Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru reconstituire

RECONSTITU├Ź, reconst├ştui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru ├«ntreg; a recompune. ÔÖŽ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ÔÖŽ (Lingv.) A reface forma aproximativ─â a unui cuv├ónt neatestat dintr-o limb─â, pe baza compara╚Ťiei dintre formele existente ├«n limbile ├«nrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fa╚Ťa locului condi╚Ťiile ├«n care s-a petrecut o infrac╚Ťiune. 3. A reface f─âr─â modific─âri un edificiu sau o oper─â de art─â, ├«n desen sau ├«n spa╚Ťiu, pe baz─â de fragmente sau de documente. ÔÇô Din fr. reconstituer.
RECONSTITU├ŹRE, reconstituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconstitui ╚Öi rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civil─â pierdute, distruse sau aflate ├«n str─âin─âtate, de unde nu pot fi ob╚Ťinute. 3. (Jur.) Restabilire a ├«mprejur─ârilor ├«n care s-a comis o infrac╚Ťiune. 4. (Lingv.) Reconstruc╚Ťie. ÔÇô V. reconstitui.
RECONSTITU├Ź, reconst├ştui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru ├«ntreg; a recompune. ÔÖŽ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ÔÖŽ (Lingv.) A reface forma aproximativ─â a unui cuv├ónt neatestat dintr-o limb─â, pe baza compara╚Ťiei dintre formele existente ├«n limbile ├«nrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fa╚Ťa locului condi╚Ťiile ├«n care s-a petrecut o infrac╚Ťiune. 3. A reface f─âr─â modific─âri un edificiu sau o oper─â de art─â, ├«n desen sau ├«n spa╚Ťiu, pe baz─â de fragmente sau de documente. ÔÇô Din fr. reconstituer.
RECONSTITU├ŹRE, reconstituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconstitui ╚Öi rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civil─â pierdute, distruse sau aflate ├«n str─âin─âtate, de unde nu pot fi ob╚Ťinute. 3. (Jur.) Restabilire a ├«mprejur─ârilor ├«n care s-a comis o infrac╚Ťiune. 4. (Lingv.) Reconstruc╚Ťie. ÔÇô V. reconstitui.
RECONSTITU├Ź, reconst├ştui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un ├«ntreg (din p─âr╚Ťile ├«n care a fost desf─âcut); a recompune, a re├«ntregi. Ne c─âut─âm oamenii ╚Öi din mers ne reconstituim unit─â╚Ťile. CAMIL PETRESCU, U. N. 392. ÔŚŐ Refl. pas. Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sf├«╚Öiate. BART, S. M. 75. ÔÖŽ A reface din memorie; a readuce ├«n memorie, a evoca. Matei reconstituia ├«n fraze scurte, morm─âite ╚Öi destul de ├«n╚Ťelese, o ├«nt├«mplare dramatic─â de pe drumurile de munte. SADOVEANU, O. VIII 73. ├Äncepusem s─â caut... s─â-mi reconstitui ├«ntreb─âtoarea fiin╚Ť─â sufleteasc─â a omului care influen╚Ťase... ├«ntreg destinul vie╚Ťii mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. 2. (Jur.) A restabili la fa╚Ťa locului condi╚Ťiile ├«n care s-a petrecut o infrac╚Ťiune. 3. (Tehn.) A reface, f─âr─â modific─âri, un edificiu sau o oper─â de art─â, ├«n m─ârimea real─â, ├«n desen sau ├«n plan, pe baz─â de fragmente sau de documente.
RECONSTITU├ŹRE, reconstituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconstitui ╚Öi rezultatul ei.
reconstitu├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 reconst├ştuie, imperf. 3 sg. reconstitui├í; conj. prez. 3 s─â reconst├ştuie
reconstitu├şre s. f., g.-d. art. reconstitu├şrii; pl. reconstitu├şri
reconstitu├ş vb. constitui
reconstitu├şre s. f. constituire
RECONSTITU├Ź vb. 1. a ├«ntregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. v. reconstrui. 3. a evoca. (A ~ ├«ntreaga scen─â ├«nt├ómplat─â.)
RECONSTITU├ŹRE s. 1. ├«ntregire, recompunere, refacere, (rar) reconstitu╚Ťie. (~ p─âr╚Ťilor unui animal fosil.) 2. v. reconstruc╚Ťie.
RECONSTITU├Ź vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ÔÖŽ (Lingv.) A stabili forma aproximativ─â a unui cuv├ónt neatestat dintr-o limb─â pe baza legilor de coresponden╚Ť─â fonetic─â. 2. A restabili un fapt a╚Öa cum a fost. ÔÖŽ A stabili la fa╚Ťa locului ├«mprejur─ârile ├«n care s-a petrecut o infrac╚Ťiune. 3. A reface un edificiu, o oper─â de art─â pe baz─â de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconst├ştui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].
RECONSTITU├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reconstitui ╚Öi rezultatul ei; restabilire; reconstruc╚Ťie. ÔÖŽ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul compara╚Ťiei a formei unui cuv├ónt neatestat dintr-o faz─â mai veche a unei limbi sau a formei unui cuv├ónt neatestat dintr-o limb─â pe baza legilor de coresponden╚Ť─â fonetic─â; reconstruc╚Ťie, reconstruire. [< reconstitui].
RECONSTITU├Ź vb. tr. 1. a constitui din nou, a recompune. ÔŚŐ a reface un edificiu, o oper─â de art─â etc. pe baz─â de fragmente sau de documente; a reconstrui. ÔŚŐ (fig.) a readuce ├«n con╚Ötiin╚Ť─â fapte, evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt a╚Öa cum a fost. ÔŚŐ (jur.) a stabili la fa╚Ťa locului ├«mprejur─ârile ├«n care s-a petrecut o infrac╚Ťiune. (< fr. reconstituer)
RECONSTITU├ŹRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a reconstitui; restabilire. 2. (lingv.) reconstruc╚Ťie. 3. (biol.) reasamblare a celulelor diferen╚Ťiate ╚Öi izolate pentru a forma un nou individ. 4. problem─â de perspicacitate const├ónd ├«n a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figur─â geometric─â prin al─âturarea de diverse fragmente; puzzle. (< reconstitui)
A RECONSTITU├Ź reconst├ştui tranz. ╚Öi fig. (obiecte, acte etc.) A constitui din nou; a aduce la starea sau la forma de alt─â dat─â; a reface. ~ un text. ~ ├«n memorie. /<fr. reconstituer
reconstitu├Č v. a constitui din nou.
*reconstitu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (re- ╚Öi constitu─ş, dup─â fr. reconstituer). Fac cum era ├«n ainte, restabilesc, vorbind de lucrur─ş: a reconstitui un ora╚Ö d─âr─âmat, o societate.
*reconstitu╚Ťi├║ne f. (re- ╚Öi constitu╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a reconstitui. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie, dar ob. -u├şre.
RECONSTITUI vb. 1. a întregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. (LINGV.) a reconstrui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.) 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întîmplată.)
RECONSTITUIRE s. 1. ├«ntregire, recompunere, refacere, (rar) reconstitu╚Ťie. (~ p─âr╚Ťilor unui animal fosil.) 2. (LINGV.) reconstruc╚Ťie, refacere, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.)
spect├ícol-reconstitu├şre s. n. Spectacol care are ca obiect reconstituirea unui eveniment din trecut ÔŚŐ ÔÇ×Teatrul ┬źManuscriptum┬╗ debuteaz─â ├«n aceast─â stagiune cu un spectacol-reconstituire intitulat ┬źDosarul unei crime politice: N. Iorga┬╗.ÔÇŁ R.lit. 14 XI 74 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Teatrul Muzeului literaturii rom├óne ┬źManuscriptum┬╗, ├«n colaborare cu Teatrul ┬źIon Creang─â┬╗ prezint─â spectacolul-reconstituire ┬źCi╚Ömeaua Ro╚Öie┬╗.ÔÇŁ R.l. 22 V 75 p. 2; v. ╚Öi I.B. 21 V 75 p. 5 (din spectacol + reconstituire)

Reconstituire dex online | sinonim

Reconstituire definitie

Intrare: reconstitui
reconstitui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: reconstituire
reconstituire substantiv feminin