Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru reconfortare

RECONFORT├ü, reconfortez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) ├«nt─âri, a (se) fortifica, a (se) ├«ntrema. ÔÖŽ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, ├«ncrederea, curajul. ÔÇô Din fr. r├ęconforter.
RECONFORT├üRE, reconfort─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconforta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reconforta.
RECONFORT├ü, reconfortez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) ├«nt─âri, a (se) fortifica, a (se) ├«ntrema. ÔÖŽ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, ├«ncrederea, curajul. ÔÇô Din fr. r├ęconforter.
RECONFORT├üRE, reconfort─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconforta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reconforta.
RECONFORT├ü, reconfortez, vb. I. Tranz. A reda (cuiva) for╚Ťa, a ├«nt─âri, a fortifica, a ├«ntrema; fig. a reda (cuiva) energia, ├«ncrederea, curajul.
RECONFORT├üRE, reconfort─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconforta ╚Öi rezultatul ei; ├«ntremare, ├«nt─ârire. Prietenia ei cu Sabina se n─âscuse ╚Öi dura, tocmai fiindc─â l├«ng─â aceast─â copil─â, cu ╚Öase ani mai t├«n─âr─â, loial─â, fireasc─â ╚Öi f─âr─â ascunzi╚Öuri, g─âsea o reconfortare. C. PETRESCU, C. V. 369.
reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză
reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri
reconfort├í vb., ind. prez. 1 sg. reconfort├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reconforte├íz─â
reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortării; pl. reconfortări
RECONFORTÁ vb. 1. v. întrema. 2. v. recrea.
RECONFORT├üRE s. 1. v. ├«ntremare. 2. v. recreare, recrea╚Ťie.
RECONFORT├ü vb. I. tr., refl. A (se) ├«nt─âri, a (se) fortifica, a (se) reface fizic sau moral. ÔÖŽ tr. (Fig.) A ├«mb─ârb─âta, a ├«ncuraja, a consola. [< fr. r├ęconforter].
RECONFORT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reconforta ╚Öi rezultatul ei; ├«ntremare, reconfort. ÔÖŽ (P. ext.) Odihn─â, recrea╚Ťie. [< reconforta].
RECONFORT├ü vb. I. tr., refl. a (se) ├«nt─âri, a (se) fortifica. II. tr. (fig.) a ├«mb─ârb─âta, a ├«ncuraja, a consola. (< fr. r├ęconforter)
A RECONFORT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se reconforteze; a ├«ntrema. Ceaiul ~eaz─â. /<fr. r├ęconforter
A SE RECONFORT├ü m─â ~├ęz intranz. A c─âp─âta for╚Ťe noi (dup─â o boal─â sau dup─â o stare de oboseal─â, de depresiune etc.). /<fr. r├ęconforter
RECONFORTA vb. 1. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ după boală.) 2. a (se) odihni, a (se) recrea. (S-a dus la munte să se ~.)
RECONFORTARE s. 1. (MED.) fortificare, ├«ndreptare, ├«nfiripare, ├«nt─ârire, ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (├«nv. ╚Öi pop.) ├«mputernicire. (~ lui dup─â boal─â.) 2. recreare, recrea╚Ťie. (~ cuiva ├«n concediu.)

Reconfortare dex online | sinonim

Reconfortare definitie

Intrare: reconforta
reconforta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reconfortare
reconfortare substantiv feminin