reconfortare definitie

19 definiții pentru reconfortare

RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. A reda (cuiva) forța, a întări, a fortifica, a întrema; fig. a reda (cuiva) energia, încrederea, curajul.
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, întărire. Prietenia ei cu Sabina se născuse și dura, tocmai fiindcă lîngă această copilă, cu șase ani mai tînără, loială, firească și fără ascunzișuri, găsea o reconfortare. C. PETRESCU, C. V. 369.
reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză
reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri
reconfortá vb., ind. prez. 1 sg. reconfortéz, 3 sg. și pl. reconforteáză
reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortării; pl. reconfortări
RECONFORTÁ vb. 1. v. întrema. 2. v. recrea.
RECONFORTÁRE s. 1. v. întremare. 2. v. recreare, recreație.
RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) fortifica, a (se) reface fizic sau moral. ♦ tr. (Fig.) A îmbărbăta, a încuraja, a consola. [< fr. réconforter].
RECONFORTÁRE s.f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, reconfort. ♦ (P. ext.) Odihnă, recreație. [< reconforta].
RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. a (se) întări, a (se) fortifica. II. tr. (fig.) a îmbărbăta, a încuraja, a consola. (< fr. réconforter)
A RECONFORTÁ ~éz tranz. A face să se reconforteze; a întrema. Ceaiul ~ează. /<fr. réconforter
A SE RECONFORTÁ mă ~éz intranz. A căpăta forțe noi (după o boală sau după o stare de oboseală, de depresiune etc.). /<fr. réconforter
RECONFORTA vb. 1. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ după boală.) 2. a (se) odihni, a (se) recrea. (S-a dus la munte să se ~.)
RECONFORTARE s. 1. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) 2. recreare, recreație. (~ cuiva în concediu.)

reconfortare dex

Intrare: reconforta
reconforta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reconfortare
reconfortare substantiv feminin