reconfortant definitie

10 definiții pentru reconfortant

RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește forțele vitale, care dă putere; întăritor. Nu se mai gîndesc că există pe lumea aceasta sobe încălzite, pîlpîiri reconfortante și blînde. BOGZA, A. Î. 520. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare... iar ca mîncare, cea mai ușoară și totdeodată cea mai reconfortantă. CARAGIALE, M. 162. ◊ (Substantivat) Somnul e bun reconfortant.
reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte
reconfortánt adj. m. confortant
RECONFORTÁNT adj., s. 1. adj., s. v. întăritor. 2. adj. v. recreativ.
RECONFORTÁNT, -Ă adj. Care dă putere; întăritor. // s.n. Substanță, medicament care reconfortează. [< fr. réconfortant].
RECONFORTÁNT, -Ă adj. care reconfortează; întăritor. ◊ (s. n.) tonic. (< fr. réconfortant)
RECONFORTÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care reconfortează; cu proprietatea de a întări organismul; întăritor; fortifiant; tonic; tonifiant. /<fr. réconfortant
RECONFORTANT adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, întăritor, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Medicament ~.) 2. adj. odihnitor, recreativ, relaxant, (rar) recreator. (Un concediu ~.)

reconfortant dex

Intrare: reconfortant
reconfortant adjectiv