reconfirmare definitie

14 definiții pentru reconfirmare

RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma din nou.
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei.
reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă
reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri
reconfirmá vb., ind. prez. 1sg. reconfírm, 3 sg. și pl. reconfírmă
reconfirmáre s. f. confirmare
RECONFIRMÁ vb. I. tr. A confirma din nou. [P.i. reconfírm. / cf. fr. reconfirmer].
RECONFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. [< reconfirma].
RECONFIRMÁ vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer)
A RECONFIRMÁ reconfírm tranz. A confirma din nou. /re- + a confirma

reconfirmare dex

Intrare: reconfirma
reconfirma verb grupa I conjugarea I
Intrare: reconfirmare
reconfirmare substantiv feminin