Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru reconfirmare

RECONFIRM├ü, reconf├şrm, vb. I. Tranz. A confirma, a ├«nt─âri din nou. ÔÇô Din fr. reconfirmer.
RECONFIRM├üRE, reconfirm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconfirma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reconfirma.
RECONFIRM├ü, reconf├şrm, vb. I. Tranz. A confirma, a ├«nt─âri din nou. ÔÇô Din fr. reconfirmer.
RECONFIRM├üRE, reconfirm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconfirma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reconfirma.
RECONFIRM├ü, reconf├şrm, vb. I. Tranz. A confirma din nou.
RECONFIRM├üRE, reconfirm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reconfirma ╚Öi rezultatul ei.
reconfirm├í (a ~) vb., ind. prez. 3 reconf├şrm─â
reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri
reconfirm├í vb., ind. prez. 1sg. reconf├şrm, 3 sg. ╚Öi pl. reconf├şrm─â
reconfirmáre s. f. confirmare
RECONFIRM├ü vb. I. tr. A confirma din nou. [P.i. reconf├şrm. / cf. fr. reconfirmer].
RECONFIRM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reconfirma ╚Öi rezultatul ei. [< reconfirma].
RECONFIRMÁ vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer)
A RECONFIRM├ü reconf├şrm tranz. A confirma din nou. /re- + a confirma

Reconfirmare dex online | sinonim

Reconfirmare definitie

Intrare: reconfirma
reconfirma verb grupa I conjugarea I
Intrare: reconfirmare
reconfirmare substantiv feminin