reconducție definitie

8 definiții pentru reconducție

RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.
RECONDÚCȚIE, reconducții, s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.
RECONDÚCȚIE, reconducții, s. f. (Jur.) Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă.
recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției
recondúcție s. f. condúcție
RECONDÚCȚIE s.f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. [Gen. -iei. / < fr. reconduction].
RECONDÚCȚIE s. f. reînnoire a unui contract, a unei convenții. (< fr. reconduction)
RECONDÚCȚIE ~i f. jur. Reînnoire a unui contract (de închiriere sau de arenda). [G.-D. reconducției] /<fr. reconduction

reconducție dex

Intrare: reconducție
reconducție substantiv feminin