recondiționat definitie

11 definiții pentru recondiționat

RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re1- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost restabilit la dimensiunile și caracteristicile inițiale.
recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză
recondiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționéz, 3 sg. și pl. recondiționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționéze
RECONDIȚIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].
RECONDIȚIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)
A RECONDIȚIONÁ ~éz tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa

recondiționat dex

Intrare: recondiționat
recondiționat adjectiv
Intrare: recondiționa
recondiționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-