recondiționare definitie

16 definiții pentru recondiționare

RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re1- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei.
recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză
recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri
recondiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționéz, 3 sg. și pl. recondiționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționéze
recondiționáre s. f. condiționáre
RECONDIȚIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].
RECONDIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare. [< recondiționa].
RECONDIȚIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)
A RECONDIȚIONÁ ~éz tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa
RECONDIȚIONÁRE ~ări f. Restabilire a unui sistem tehnic deteriorat sau uzat pentru ca acesta să poată fi utilizat din nou. [Sil. -ți-o-] /v. a recondiționa
RECONDIȚIONÁRE (< recondiționa) s. f. Restabilire a caracteristicilor constructive sau funcționale ale unui sistem tehnic (ex. utilaj, vehicul, unealtă) sau ale unui obiect de uz curent uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi din nou utilizat în condițiile de funcționare inițiale sau apropiate de acestea.

recondiționare dex

Intrare: recondiționa
recondiționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: recondiționare
recondiționare substantiv feminin