Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru reconciliat

RECONCILI├ü, reconciliez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (se) ├«mp─âca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. r├ęconcilier.
RECONCILI├ü, reconciliez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (se) ├«mp─âca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din fr. r├ęconcilier.
RECONCILI├ü, reconciliez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âca, a pune de acord. ÔŚŐ Refl. Dou─â mentalit─â╚Ťi care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, ├Ä. II 86.
reconcili├í (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconcili├íz─â, 1 pl. reconcili├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â reconcili├ęze; ger. reconcili├şnd (-li-ind)
reconciliá vb. concilia
RECONCILIÁ vb. v. împăca.
RECONCILI├ü vb. I. tr., refl. A (se) ├«mp─âca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. r├ęconcilier].
RECONCILI├ü vb. tr., refl. a (se) ├«mp─âca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. r├ęconcilier)
A RECONCILI├ü ~├ęz tranz. A face s─â se reconcilieze. /<fr. r├ęconcilier
A SE RECONCILI├ü se ~├íz─â intranz. A se concilia din nou. /<fr. r├ęconcilier
reconcilià v. a (se) împăca.
*reconcili├ęz v. tr. (lat. reconciliare). ├Ämpac, conciliez ─şar: a reconcilia do─ş fra╚Ť─ş certa╚Ť─ş.
reconcilia vb. v. ÎMPĂCA.

Reconciliat dex online | sinonim

Reconciliat definitie

Intrare: reconciliat
reconciliat participiu
Intrare: reconcilia
reconcilia verb grupa I conjugarea a II-a