12 definiții pentru recompus
RECOMPÚNE, recompun,
vb. III.
Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. –
Pref. re- +
compune (după
fr. recomposer).
RECOMPUNÉRE, recompuneri,
s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. –
V. recompune. RECOMPÚNE, recompun,
vb. III.
Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. –
Re1- +
compune (după
fr. recomposer).
RECOMPÚNE, recompún,
vb. III.
Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.
recompúne (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. recompún;
conj. prez. 3 să recompúnă;
ger. recompunấnd
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui. RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / <
re- +
compune, după fr. recomposer].
RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune *recompún, -pús, a
-púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar.
RECOMPUNE vb, a întregi, a reconstitui a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) Recompus dex online | sinonim
Recompus definitie
Intrare: recompune
recompune verb grupa a III-a conjugarea a X-a