Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru recompunere

RECOMP├ÜNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele ├«n care a fost descompus. ÔÇô Pref. re- + compune (dup─â fr. recomposer).
RECOMPUN├ëRE, recompuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recompune ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recompune.
RECOMP├ÜNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele ├«n care a fost descompus. ÔÇô Re1- + compune (dup─â fr. recomposer).
RECOMP├ÜNERE, recompuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recompune ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recompune.
RECOMPÚNE, recompún, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.
RECOMP├ÜNERE, recompuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recompune ╚Öi rezultatul ei.
recomp├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. recomp├║n; conj. prez. 3 s─â recomp├║n─â; ger. recompunß║ąnd
recomp├║nere s. f., g.-d. art. recomp├║nerii; pl. recomp├║neri
recomp├║ne vb. compune
recomp├║nere s. f. compunere
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.
RECOMP├ÜNERE s. 1. v. reconstituire. 2. (FIZ.) (├«nv.) recompozi╚Ťie. (~ luminii.)
RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].
RECOMP├ÜNERE s.f. Ac╚Ťiunea de a recompune ╚Öi rezultatul ei; recompozi╚Ťie. [< recompune].
RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune
*recompozi╚Ťi├║ne f. (re- ╚Öi comp-). Ac╚Ťiunea de a recompune. Lucru recompus. ÔÇô ╚śi -├ş╚Ťie ╚Öi recomp├║nere.
*recomp├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (re- ╚Öi compun, dup─â fr. recomposer). Compun ─şar.
RECOMPUNE vb, a întregi, a reconstitui a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)
RECOMPUNERE s. 1. ├«ntregire, reconstituire, refacere, (rar) reconstitu╚Ťie. (~ p─âr╚Ťilor unui animal fosil.) 2. (FIZ.) (├«nv.) recompozi╚Ťie. (~ luminii.)

Recompunere dex online | sinonim

Recompunere definitie

Intrare: recompune
recompune verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: recompunere
recompunere substantiv feminin