Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru recompune

RECOMP├ÜNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele ├«n care a fost descompus. ÔÇô Pref. re- + compune (dup─â fr. recomposer).
RECOMPUN├ëRE, recompuneri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recompune ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recompune.
RECOMP├ÜNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele ├«n care a fost descompus. ÔÇô Re1- + compune (dup─â fr. recomposer).
RECOMPÚNE, recompún, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.
recomp├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. recomp├║n; conj. prez. 3 s─â recomp├║n─â; ger. recompunß║ąnd
recomp├║ne vb. compune
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.
RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].
RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune
*recomp├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (re- ╚Öi compun, dup─â fr. recomposer). Compun ─şar.
RECOMPUNE vb, a întregi, a reconstitui a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)

Recompune dex online | sinonim

Recompune definitie

Intrare: recompune
recompune verb grupa a III-a conjugarea a X-a