recompensare definitie

18 definiții pentru recompensare

RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. Voi fi mulțumit de a videa că știți nu numai a recunoaște merite, dar și a le recompensa. ALECSANDRI, S. 3.
recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză
recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. și pl. recompenseáză
recompensáre s. f., g.-d. art. recompensării; pl. recompensări
RECOMPENSÁ vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. v. răscumpăra.
RECOMPENSÁRE s. răsplătire, (înv.) recompensație. (~ eforturilor cuiva.)
RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser].
RECOMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a recompensa. [< recompensa].
RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)
A RECOMPENSÁ ~éz tranz. (persoane sau acțiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. /
recompensà v. a da o recompensă, a răsplăti.
*recompenséz, a v. tr. (fr. récompenser, d. lat. re-compensare. V. compensez).
RECOMPENSA vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. a răscumpăra, a răsplăti. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.)
RECOMPENSARE s. răsplătire, (înv.) recompensație. (~ eforturilor cuiva.)

recompensare dex

Intrare: recompensa
recompensa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recompensare
recompensare substantiv feminin