RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. Voi fi mulțumit de a videa că știți nu numai a recunoaște merite, dar și a le recompensa. ALECSANDRI, S. 3.

RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. Răsplată; gratificație. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită. REBREANU, P. S. 89. Apără dreptul, legea, credința și recompensa-i e nemurire. ALEXANDRESCU, M. 144. ♦ Compensație, despăgubire; reparație. Mutarea neașteptată, aproape inexplicabilă, le-a căzut ca o recompensă. C. PETRESCU, C. V. 10.

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. și pl. recompenseáză

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

RECOMPENSÁ vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. v. răscumpăra.

RECOMPÉNSĂ s. 1. răsplată, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vâlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. v. gratificație. 3. v. pedeapsă.

RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser].

RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense].

RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)

RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense)

A RECOMPENSÁ ~éz tranz. (persoane sau acțiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. /

RECOMPÉNSĂ ~e f. 1) Favoare care compensează. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o acțiune realizată; răsplată. A primi o ~ bună. 3) Sumă de bani acordată unui inventator (care compensează invenția acestuia). [G.-D. recompensei] /

recompensà v. a da o recompensă, a răsplăti.

recompensă f. răsplată.

*recompénsă f., pl. e (fr. récompense, it. ricompensa). Răsplată, dar p. un serviciŭ saŭ un merit.

*recompenséz, a -á v. tr. (fr. récompenser, d. lat. re-compensare. V. compensez).

RECOMPENSA vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. a răscumpăra, a răsplăti. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.)

RECOMPENSĂ s. 1. răsplată, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vîlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. gratificație. (A primit o ~ în bani.) 3. pedeapsă, plată, răsplată, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită pentru faptele sale.)

RECOMPENSĂ. Subst. Recompensă, recompensație (înv.), răsplată, răsplătire, mulțumire mulțumită (înv. și pop.), recunoștință, recunoaștere, gratitudine (livr.). Plată, remunerare, remunerație, retribuție, retribuire, onorariu, salariu, leafă, lefușoară (dim., fam.); bursă. Indemnizație, indemnizare (rar), diurnă. Gratificare, gratificație, primă, premiu, premiere, evidențiere, distingere, decorare. Trofeu, cupă, diplomă (de onoare), mențiune, distincție, decorație, medalie, ordin. Dăruire, dăruială; dar, cadou, atenție, plocon (fam.), prinos, ofrandă (fig.). Evidențiat; laureat. Adj. Premiat, evidențiat, decorat, medaliat, distins cu.... Vb. A recompensa, a răsplăti, a mulțumi, a-și arăta recunoștința. A plăti, a remunera, a retribui, a salariza, a salaria (rar). A gratifica, a premia, a evidenția, a distinge, a medalia, a decora, a acorda (a conferi) (cuiva) o decorație, a acorda (a conferi) (cuiva) titlul de.... A dărui, a oferi un dar, a face un cadou. A primi o recompensă. Adv. Cu recunoștință, cu gratitudine; în semn de recunoștință; în dar. V. bani, compensație, dar, dărnicie, plată.