RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

RECOMBINÁ, recombín, vb I. Tranz. A combina din nou.

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombiná vb., ind. prez. 1 sg. recombín, 3 sg. și pl. recombínă

RECOMBINÁ vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it. ricombinare].

RECOMBINÁ vb. tr. a combina din nou. (< fr. recombiner)