Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru recombinare

RECOMBIN├ü, recomb├şn, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ÔÖŽ Refl. recipr. A realiza o recombinare. ÔÇô Din fr. recombiner.
RECOMBIN├üRE, recombin─âri, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciproc─â a purt─âtorilor de sarcin─â electric─â de semn contrar, produs─â fie direct, la ├«nt├ólnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic ├«n momentul form─ârii celulelor reproduc─âtoare, datorit─â c─âreia game╚Ťii produ╚Öi de un individ sunt extrem de varia╚Ťi din punct de vedere genetic. ÔÇô V. recombina.
RECOMBIN├ü, recomb├şn, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ÔÖŽ Refl. recipr. A realiza o recombinare. ÔÇô Din fr. recombiner.
RECOMBIN├üRE, recombin─âri, s. f. (Fiz.) Neutralizare reciproc─â a purt─âtorilor de sarcin─â electric─â de semn contrar, produs─â fie direct, la ├«nt├ólnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. ÔÇô V. recombina.
RECOMBIN├ü, recomb├şn, vb I. Tranz. A combina din nou.
recombin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 recomb├şn─â
recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri
recombin├í vb., ind. prez. 1 sg. recomb├şn, 3 sg. ╚Öi pl. recomb├şn─â
recombináre s. f. combinare
RECOMBINÁ vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it. ricombinare].
RECOMBIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a recombina ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Fiz.) Neutralizare reciproc─â a particulelor cu sarcin─â electric─â de semn contrar; recombina╚Ťie. ÔŚŐ Recombinare genetic─â = schimb de material genetic ├«ntre bacterii. [< recombina].
RECOMBINÁ vb. tr. a combina din nou. (< fr. recombiner)
RECOMBIN├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a recombina. 2. (fiz.) neutralizare reciproc─â a particulelor cu sarcin─â electric─â de semn contrar. 3. (biol.) apari╚Ťie a unui nou genotip prin schimb de material genetic ├«ntre doi parentali care difer─â prin dou─â propriet─â╚Ťi ereditare. (< recombina)
RECOMBIN├üRE (< re2 + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproc─â a purt─âtorilor de sarcin─â electric─â de semn contrar, produs─â fie direct la ├«nt├ólnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substan╚Ťei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc ├«n momentul form─ârii celulelor reproduc─âtoare (game╚Ťi). La organismele eucariote se ├«nt├ólnesc dou─â tipuri principale de r. intracromozomial─â, prin schimb reciproc de gene ├«ntre cromozomii pereche (crossing-over), ╚Öi intercromozomial─â, prin separarea independent─â a perechilor de cromozomi. Datorit─â r., game╚Ťii produ╚Öi de un individ sunt extrem de varia╚Ťi din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistic─â a lor ├«n procesul fecunda╚Ťiei se ob╚Ťine un num─âr imens de genotipuri, astfel ├«nc├ót niciodat─â copiii unei familii nu sunt identici cu p─ârin╚Ťii sau bunicii ╚Öi nici ├«ntre ei.

Recombinare dex online | sinonim

Recombinare definitie

Intrare: recombina
recombina verb grupa I conjugarea I
Intrare: recombinare
recombinare substantiv feminin