RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna (pe cineva) la ceva, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica; a propune. Miron Iuga le recomandă sînge rece și energie, deși își da seama că recomandația lui e vorbă în vînt. REBREANU, R. II 20. Nepricepînd nici ei realitatea, vor recomanda tot soluții utopice. IBRĂILEANU, SP. CR. 192. I-am recomandat ca să te roage pe d-ta... să i le dai. CARAGIALE, O, VII 10. 2. Tranz. A semnala în mod special atenției cuiva (pe cineva sau ceva); a prezenta în mod elogios (pe cineva sau ceva). Era celebru în întocmirea măiastră a menuurilor, în rețetele de mîncări recomandate bucătarilor. C. PETRESCU, Î. I 5. Nu am nevoie a recomanda ce iese din pana lui. ALECSANDRI, S. 145. Ne-am așezat la otelul... unde fusesem recomandați. NEGRUZZI, S. I 326. ♦ (Franțuzism, cu privire la persoane) A da în grija cuiva, a încredința. La săvîrșirea ei din viață, domnița Marghioala mă recomandă iubirii și îngrijirii fiului său. KOGĂLNICEANU, S. A. 190. ♦ A propune pe cineva pentru un post sau o sarcină. Te-aș ruga să recomanzi pe frate-meu Costache, care n-are nici o treabă aici și se află cam în lipsă. GHICA, A. 584. ◊ Refl. pas. Voind să aibă cu dînsul pe cineva care să cunoască limba țărei, i se recomandase un tînăr care pretindea că știe vorbi romînește. GHICA, A. 15. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele; a face cunoștință (cu cineva). S-a oprit, și-a descoperit fruntea înaltă încununată cu păr alb și s-a recomandat. SADOVEANU, E. 170. Îl întîlnea întotdeauna, prezent la aceleași ore. Se recomandase odată și-i povestise necazul. C. PETRESCU, C. V. 127. Mă recomand Titu Herdelea, poet... REBREANU, R. I 18. ♦ A se da drept..., a trece drept..., a se prezenta... Ofițerul se recomandă ca un francez în slujba regelui de Svedia. NEGRUZZI, S. I 180. ♦ Tranz. A face prezentările. Ghigu recomandă: – verișoarele mele: duduile Aspasia și Hericlia Ovanez... domnu Ismail. BASSARABESCU, V. 17. – Variantă: (învechit) recomanduí (KOGĂLNICEANU, S. 42) vb. IV.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; recomandație. Am încercat să aflu de la dînsul dacă nu are vreo recomandare specială în ce mă privește. SADOVEANU, P. M. 113.

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandá vb., ind. prez. 1 sg. recománd, 3 sg. și pl. recomándă

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandării; pl. recomandări

RECOMANDÁ vb. 1. v. preconiza. 2. v. prescrie. 3. v. sfătui. 4. v. propune. 5. v. prezenta.

RECOMANDÁRE s. 1. v. preconizare. 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, (înv.) regulativ. (A respectat toate recomandările primite.) 3. indicare, prescriere. (Recomandarea unui tratament.) 4. v. aviz. 5. povață, precept, recomandație, sfat. (Diverse recomandări de igienă.) 6. v. propunere. 7. v. prezentare.

RECOMANDÁ vb. I. 1. tr. A sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva). 2. tr. A-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva). ♦ A propune, a indica (pe cineva) pentru un post. 3. refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele în vederea cunoașterii; a face cunoștință. ♦ A se da drept. ♦ tr. A face prezentările. [P.i. recománd, 3,6 -dă. / < fr. recommander].

RECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație. [< recomanda].

RECOMANDÁ vb. I. tr. 1. a sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva). 2. a-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva). ◊ a propune, a indica pentru un post. ◊ a face prezentările. II. refl. a se prezenta (cuiva); a face cunoștință. ◊ a se da drept (cineva). (< fr. recommander)

A RECOMANDÁ recománd tranz. 1) A formula ca sfat (sau ca dispoziție); a propune. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a înainta; a propune. 3) (persoane) A prezenta pentru a obține bunăvoința și protecția (cuiva). 4) (persoane) A face să fie cunoscut, menționând numele și alte informații; a prezenta. /<fr. recommander

A SE RECOMANDÁ mă recománd intranz. A se prezenta (cuiva); a-și spune numele; a face cunoștință. /<fr. recommander

recomandà v. 1. a sprijini pe lângă cineva, ca să-i fie favorabil: a recomanda pe un funcționar superiorului său; 2. a face demn de stimă: meritele sale îl recomandă în destul; 3. a sfătui energic: recomandă-i să fie prudent; 4. a asigura o scrisoare plătind o taxă suplimentară.

*recománd, a -á v. tr. (fr. recommander, lat. commendare. V. comand). Vorbesc orĭ scriŭ cuĭva despre cineva ca să-l apere, ca să-l protejeze: muri recomandîndu-mĭ copiiĭ săĭ, a recomanda examinatorilor un candidat. Fac demn de stimă, arăt meritele: faptele îl recomandă destul. (Ironic și despre defecte: faptele îl recomandaŭ destul pe bandit). Prezent, introduc în cunoștința cuĭva, spun numele: îțĭ recomand pe domnu Popescu. Spun saŭ poruncesc cuĭva, sfătuĭesc, îndemn: ĭ-am recomandat să nu plece. Cer să fie înscrisă în registru o scrisoare la poștă plătind o suprataxă, ca să fiŭ sigur de predare și să obțin despăgubirĭ în caz de perdere. V. refl. Îmĭ spun numele și calitatea cînd fac cunoștință cu cineva: mă recomand Popescu, tipograf. Frumos te recomanzĭ! halal să-țĭ fie! (maĭ mult ironic). Prost te recomanzĭ! urîte fapte facĭ! – Fals recomînd (după comînd).

*recomandațiúne f. (fr. recommandation; lat. commendatio). Acțiunea de a recomanda pe cineva: a solicita o scrisoare de recomandațiune de la un personagiŭ influent. Sfat, îndemn: a uĭta recomandațiunile părinteștĭ. Prezentare în lume: a face recomandațiunile în salon. Ceĭa ce te recomandă, te introduce în lume: frumuseța e o recomandațiune mută. – Și -áție (rus. recomendáciĭa), dar ob. -áre.

RECOMANDA vb. 1. a preconiza, a propune. (A ~ o serie de măsuri.) 2. a indica, a prescrie, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. a sfătui. (Îți ~ să-ți vezi de treabă.) 4. a propune, (înv. și reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 5. a (se) prezenta, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui...)

RECOMANDARE s. 1. preconizare, propunere. (~ următorului plan de acțiune.) 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 3. indicare, prescriere. (~ unui tratament.) 4. aviz, indicație, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandație. (După ~ medicului.) 5. povață, precept, recomandație, sfat. (Diverse ~ de igienă.) 6. propunere, recomandație. (~ de avansare.) 7. prezentare, recomandație, (franțuzism) prezentație, (înv.) sistiseală. (După ~ile de rigoare.)