recomanda definitie

2 intrări

13 definiții pentru recomanda

RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna (pe cineva) la ceva, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica; a propune. Miron Iuga le recomandă sînge rece și energie, deși își da seama că recomandația lui e vorbă în vînt. REBREANU, R. II 20. Nepricepînd nici ei realitatea, vor recomanda tot soluții utopice. IBRĂILEANU, SP. CR. 192. I-am recomandat ca să te roage pe d-ta... să i le dai. CARAGIALE, O, VII 10. 2. Tranz. A semnala în mod special atenției cuiva (pe cineva sau ceva); a prezenta în mod elogios (pe cineva sau ceva). Era celebru în întocmirea măiastră a menuurilor, în rețetele de mîncări recomandate bucătarilor. C. PETRESCU, Î. I 5. Nu am nevoie a recomanda ce iese din pana lui. ALECSANDRI, S. 145. Ne-am așezat la otelul... unde fusesem recomandați. NEGRUZZI, S. I 326. ♦ (Franțuzism, cu privire la persoane) A da în grija cuiva, a încredința. La săvîrșirea ei din viață, domnița Marghioala mă recomandă iubirii și îngrijirii fiului său. KOGĂLNICEANU, S. A. 190. ♦ A propune pe cineva pentru un post sau o sarcină. Te-aș ruga să recomanzi pe frate-meu Costache, care n-are nici o treabă aici și se află cam în lipsă. GHICA, A. 584. ◊ Refl. pas. Voind să aibă cu dînsul pe cineva care să cunoască limba țărei, i se recomandase un tînăr care pretindea că știe vorbi romînește. GHICA, A. 15. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele; a face cunoștință (cu cineva). S-a oprit, și-a descoperit fruntea înaltă încununată cu păr alb și s-a recomandat. SADOVEANU, E. 170. Îl întîlnea întotdeauna, prezent la aceleași ore. Se recomandase odată și-i povestise necazul. C. PETRESCU, C. V. 127. Mă recomand Titu Herdelea, poet... REBREANU, R. I 18. ♦ A se da drept..., a trece drept..., a se prezenta... Ofițerul se recomandă ca un francez în slujba regelui de Svedia. NEGRUZZI, S. I 180. ♦ Tranz. A face prezentările. Ghigu recomandă: – verișoarele mele: duduile Aspasia și Hericlia Ovanez... domnu Ismail. BASSARABESCU, V. 17. – Variantă: (învechit) recomanduí (KOGĂLNICEANU, S. 42) vb. IV.
recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă
recomandá vb., ind. prez. 1 sg. recománd, 3 sg. și pl. recomándă
RECOMANDÁ vb. 1. v. preconiza. 2. v. prescrie. 3. v. sfătui. 4. v. propune. 5. v. prezenta.
RECOMANDÁ vb. I. 1. tr. A sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva). 2. tr. A-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva). ♦ A propune, a indica (pe cineva) pentru un post. 3. refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele în vederea cunoașterii; a face cunoștință. ♦ A se da drept. ♦ tr. A face prezentările. [P.i. recománd, 3,6 -dă. / < fr. recommander].
RECOMANDÁ vb. I. tr. 1. a sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva). 2. a-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva). ◊ a propune, a indica pentru un post. ◊ a face prezentările. II. refl. a se prezenta (cuiva); a face cunoștință. ◊ a se da drept (cineva). (< fr. recommander)
A RECOMANDÁ recománd tranz. 1) A formula ca sfat (sau ca dispoziție); a propune. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a înainta; a propune. 3) (persoane) A prezenta pentru a obține bunăvoința și protecția (cuiva). 4) (persoane) A face să fie cunoscut, menționând numele și alte informații; a prezenta. /<fr. recommander
A SE RECOMANDÁ mă recománd intranz. A se prezenta (cuiva); a-și spune numele; a face cunoștință. /<fr. recommander
recomandà v. 1. a sprijini pe lângă cineva, ca să-i fie favorabil: a recomanda pe un funcționar superiorului său; 2. a face demn de stimă: meritele sale îl recomandă în destul; 3. a sfătui energic: recomandă-i să fie prudent; 4. a asigura o scrisoare plătind o taxă suplimentară.
*recománd, a v. tr. (fr. recommander, lat. commendare. V. comand). Vorbesc orĭ scriŭ cuĭva despre cineva ca să-l apere, ca să-l protejeze: muri recomandîndu-mĭ copiiĭ săĭ, a recomanda examinatorilor un candidat. Fac demn de stimă, arăt meritele: faptele îl recomandă destul. (Ironic și despre defecte: faptele îl recomandaŭ destul pe bandit). Prezent, introduc în cunoștința cuĭva, spun numele: îțĭ recomand pe domnu Popescu. Spun saŭ poruncesc cuĭva, sfătuĭesc, îndemn: ĭ-am recomandat să nu plece. Cer să fie înscrisă în registru o scrisoare la poștă plătind o suprataxă, ca să fiŭ sigur de predare și să obțin despăgubirĭ în caz de perdere. V. refl. Îmĭ spun numele și calitatea cînd fac cunoștință cu cineva: mă recomand Popescu, tipograf. Frumos te recomanzĭ! halal să-țĭ fie! (maĭ mult ironic). Prost te recomanzĭ! urîte fapte facĭ! – Fals recomînd (după comînd).
RECOMANDA vb. 1. a preconiza, a propune. (A ~ o serie de măsuri.) 2. a indica, a prescrie, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. a sfătui. (Îți ~ să-ți vezi de treabă.) 4. a propune, (înv. și reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 5. a (se) prezenta, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui...)

recomanda dex

Intrare: recomanda
recomanda verb grupa I conjugarea I
Intrare: recomânda
recomânda