Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru recoltare

RECOLT├ü, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A str├ónge, a aduna, a culege recolta. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de recoltat = ma╚Öin─â pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ÔÖŽ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua s├ónge, sput─â, urin─â etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. ÔÇô Din fr. r├ęcolter.
RECOLT├üRE, recolt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recolta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recolta.
RECOLT├ü, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A str├ónge, a aduna, a culege recolta. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de recoltat = ma╚Öin─â pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ÔÖŽ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua s├ónge, sput─â, urin─â etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. ÔÇô Din fr. r├ęcolter.
RECOLT├üRE, recolt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recolta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recolta.
RECOLT├ü, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A str├«nge, a aduna, a culege recolta. Gospod─âriile colective au recoltat cereale multe ├«n acest an. ÔŚŐ Fig. A desc─ârcat traista sa cu zicale, anecdote ╚Öi ├«nt├«mpl─âri recoltate din cotloanele celor cinci continente. C. PETRESCU, A. 479. 2. (Med.) A lua s├«nge, sput─â, urin─â etc. de la oameni sau animale pentru a le supune unor examene de laborator.
RECOLT├üRE, recolt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recolta; culegere, cules, str├«ns al recoltei.
recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză
recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri
recolt├í vb., ind. prez. 1 sg. recolt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. recolte├íz─â
recoltáre s. f., g.-d. art. recoltării; pl. recoltări
RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
RECOLTÁRE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strângere, strâns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe câmp.)
RECOLT├ü vb. I. tr. 1. A str├ónge, a culege recolta. ÔÖŽ (Fig.) A culege. 2. A lua s├ónge, sput─â etc. pentru a le analiza ├«n laborator. [< fr. r├ęcolter].
RECOLT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a recolta ╚Öi rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de s├ónge pentru analize etc. [< recolta].
RECOLT├ü vb. tr. 1. a str├ónge, a aduna recolta. ÔŚŐ (fig.) a culege. 2. a lua s├ónge, sput─â, urin─â etc. pentru a le analiza ├«n laborator. 3. a preleva probe pentru analiz─â. (< fr. r├ęcolter)
A RECOLT├ü ~├ęz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A str├ónge de pe terenurile cultivate. 2) (sput─â, suc gastric, urin─â etc.) A lua ├«n cantit─â╚Ťi mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. r├ęcolter
recoltà v. a face recoltă.
*recolt├ęz v. tr. (fr. r├ęcolter, d. r├ęcolte, recolt─â). Culeg, secer, ├«m─ş r─âm├«ne, m─â aleg cu: am recoltat mult gr├«┼ş anu acesta. Fig. M─â aleg cu: a recolta ur─â.
RECOLTA vb. a aduna, a culege, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.)
RECOLTARE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cîmp.)

Recoltare dex online | sinonim

Recoltare definitie

Intrare: recolta
recolta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recoltare
recoltare substantiv feminin