Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru recolt─â

RECOLT├ü, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A str├ónge, a aduna, a culege recolta. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de recoltat = ma╚Öin─â pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ÔÖŽ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua s├ónge, sput─â, urin─â etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. ÔÇô Din fr. r├ęcolter.
REC├ôLT─é, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate ├«ntr-o anumit─â perioad─â; rod. ÔÖŽ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisf─âc─âtor) al unei activit─â╚Ťi depuse. 2. Opera╚Ťie de str├óngere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ÔÖŽ Epoca, timpul recolt─ârii. ÔÇô Din fr. r├ęcolte.
RECOLT├ü, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A str├ónge, a aduna, a culege recolta. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de recoltat = ma╚Öin─â pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ÔÖŽ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua s├ónge, sput─â, urin─â etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. ÔÇô Din fr. r├ęcolter.
REC├ôLT─é, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate ├«ntr-o anumit─â perioad─â; rod. ÔÖŽ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisf─âc─âtor) al unei activit─â╚Ťi depuse. 2. Opera╚Ťie de str├óngere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ÔÖŽ Epoca, timpul recolt─ârii. ÔÇô Din fr. r├ęcolte.
RECOLT├ü, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A str├«nge, a aduna, a culege recolta. Gospod─âriile colective au recoltat cereale multe ├«n acest an. ÔŚŐ Fig. A desc─ârcat traista sa cu zicale, anecdote ╚Öi ├«nt├«mpl─âri recoltate din cotloanele celor cinci continente. C. PETRESCU, A. 479. 2. (Med.) A lua s├«nge, sput─â, urin─â etc. de la oameni sau animale pentru a le supune unor examene de laborator.
REC├ôLT─é, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau alte roade adunate ├«ntr-o anumit─â perioad─â; rod, str├«nsur─â. Recolt─â ca anul ─âsta n-o mai fost de mult, nici la voi ├«n sat. DEMETRIUS, V. 104. Era celebru... ├«n cunoa╚Öterea f─âr─â gre╚Ö, de la prima gustare, a tuturor pivni╚Ťelor ╚Öi recoltelor faimoase de vinuri. C. PETRESCU, ├Ä. I 5. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bun─â. REBREANU, R. I 41. 2. Opera╚Ťie de str├«ngere a roadelor p─âm├«ntului; recoltare, culegere. V. cules, adunat, str├«ns. ÔÖŽ Timpul, epoca recolt─ârii.
recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză
rec├│lt─â s. f., g.-d. art. rec├│ltei; pl. rec├│lte
recolt├í vb., ind. prez. 1 sg. recolt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. recolte├íz─â
rec├│lt─â s. f., g.-d. art. rec├│ltei; pl. rec├│lte
RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
REC├ôLT─é s. 1. v. recoltare. 2. (concr.) bucate (pl.), rod, (├«nv.) vipt. (A str├óns ~ c├ómpului.) 3. (concr.) rod, (pop.) str├óns─â, str├ónsur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) rodire, str├ónsoare, (├«nv.) agru. (Am ob╚Ťinut o ~ bogat─â.) 4. (├«nv.) secer─âciune, secere. (~ de gr├óne.)
RECOLT├ü vb. I. tr. 1. A str├ónge, a culege recolta. ÔÖŽ (Fig.) A culege. 2. A lua s├ónge, sput─â etc. pentru a le analiza ├«n laborator. [< fr. r├ęcolter].
REC├ôLT─é s.f. 1. Str├óngere a roadelor p─âm├óntului; recoltare, cules. ÔÖŽ Epoca, timpul recolt─ârii. 2. Produsele agricole culese ├«ntr-o anumit─â perioad─â; rod. ÔÖŽ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. r├ęcolte, cf. it. ricolta].
RECOLT├ü vb. tr. 1. a str├ónge, a aduna recolta. ÔŚŐ (fig.) a culege. 2. a lua s├ónge, sput─â, urin─â etc. pentru a le analiza ├«n laborator. 3. a preleva probe pentru analiz─â. (< fr. r├ęcolter)
REC├ôLT─é s. f. 1. str├óngere a roadelor p─âm├óntului; recoltare, cules. 2. cantitate total─â de produse agricole culese ├«ntr-o anumit─â perioad─â; rod. ÔŚŐ epoca, timpul recolt─ârii. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. r├ęcolte)
A RECOLT├ü ~├ęz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A str├ónge de pe terenurile cultivate. 2) (sput─â, suc gastric, urin─â etc.) A lua ├«n cantit─â╚Ťi mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. r├ęcolter
REC├ôLT─é ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate ├«ntr-o anumit─â perioad─â; road─â str├óns─â. A str├ónge ~a c├ómpului. 2) rar Opera╚Ťia de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activit─â╚Ťi sau st─âri de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. r├ęcolte
recoltà v. a face recoltă.
recoltă f. 1. culesul bucatelor câmpului; 2. fructele culese: recoltă de grâu; 3. fig. culegere.
*rec├│lt─â f., pl. e (fr. r├ęcolte, d. it. ricolta, care e part. f. d. ric├│gliere, a culege. V. reculeg, culeg). Fructe culese, cereale secerate: recolta viilor, a gr├«ulu─ş. Fig. Rezultat, profit: dup─â at├«ta munc─â, nic─ş o recolt─â. V. seceri╚Ö.
*recolt├ęz v. tr. (fr. r├ęcolter, d. r├ęcolte, recolt─â). Culeg, secer, ├«m─ş r─âm├«ne, m─â aleg cu: am recoltat mult gr├«┼ş anu acesta. Fig. M─â aleg cu: a recolta ur─â.
RECOLTA vb. a aduna, a culege, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.)
RECOLT─é s. 1. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, str├«ngere, str├«ns, (Transilv. ╚Öi prin Maram. ╚Öi Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe c├«mp.) 2. bucate (pl.), rod, (├«nv.) vipt. (A str├«ns ~ c├«mpului.) 3. rod, (pop.) str├«ns─â, str├«nsur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) rodire, str├«nsoare, (├«nv.) agru. (Am ob╚Ťinut o ~ bogat─â.) 4. (├«nv.) secer─âciune, secere. (~ de gr├«ne.)
recolt─â, recolte s. f. (de╚Ť.) tutunul ╚Öi mucurile de ╚Ťigar─â adunate de chi╚Ötocari.

Recolt─â dex online | sinonim

Recolt─â definitie

Intrare: recolt─â
recolt─â substantiv feminin
Intrare: recolta
recolta verb grupa I conjugarea a II-a