recoltă definitie

2 intrări

25 definiții pentru recoltă

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strînge, a aduna, a culege recolta. Gospodăriile colective au recoltat cereale multe în acest an. ◊ Fig. A descărcat traista sa cu zicale, anecdote și întîmplări recoltate din cotloanele celor cinci continente. C. PETRESCU, A. 479. 2. (Med.) A lua sînge, spută, urină etc. de la oameni sau animale pentru a le supune unor examene de laborator.
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod, strînsură. Recoltă ca anul ăsta n-o mai fost de mult, nici la voi în sat. DEMETRIUS, V. 104. Era celebru... în cunoașterea fără greș, de la prima gustare, a tuturor pivnițelor și recoltelor faimoase de vinuri. C. PETRESCU, Î. I 5. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună. REBREANU, R. I 41. 2. Operație de strîngere a roadelor pămîntului; recoltare, culegere. V. cules, adunat, strîns. ♦ Timpul, epoca recoltării.
recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză
recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte
recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. și pl. recolteáză
recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte
RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
RECÓLTĂ s. 1. v. recoltare. 2. (concr.) bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strâns ~ câmpului.) 3. (concr.) rod, (pop.) strânsă, strânsură, (înv. și reg.) rodire, strânsoare, (înv.) agru. (Am obținut o ~ bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (~ de grâne.)
RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].
RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].
RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)
RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ◊ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte)
A RECOLTÁ ~éz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2) (spută, suc gastric, urină etc.) A lua în cantități mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. récolter
RECÓLTĂ ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate într-o anumită perioadă; roadă strânsă. A strânge ~a câmpului. 2) rar Operația de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activități sau stări de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. récolte
recoltà v. a face recoltă.
recoltă f. 1. culesul bucatelor câmpului; 2. fructele culese: recoltă de grâu; 3. fig. culegere.
*recóltă f., pl. e (fr. récolte, d. it. ricolta, care e part. f. d. ricógliere, a culege. V. reculeg, culeg). Fructe culese, cereale secerate: recolta viilor, a grîuluĭ. Fig. Rezultat, profit: după atîta muncă, nicĭ o recoltă. V. seceriș.
*recoltéz v. tr. (fr. récolter, d. récolte, recoltă). Culeg, secer, îmĭ rămîne, mă aleg cu: am recoltat mult grîŭ anu acesta. Fig. Mă aleg cu: a recolta ură.
RECOLTA vb. a aduna, a culege, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.)
RECOLTĂ s. 1. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cîmp.) 2. bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpului.) 3. rod, (pop.) strînsă, strînsură, (înv. și reg.) rodire, strînsoare, (înv.) agru. (Am obținut o ~ bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (~ de grîne.)
recoltă, recolte s. f. (deț.) tutunul și mucurile de țigară adunate de chiștocari.

recoltă dex

Intrare: recoltă
recoltă substantiv feminin
Intrare: recolta
recolta verb grupa I conjugarea a II-a