RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. – Din fr. réclusionnaire.

recluzionár adj. m., pl. recluzionári; f. sg. recluzionáră, pl. recluzionáre

RECLUZIONÁR, -Ă adj. cu caracter de recluziune. (< fr. réclusionnaire)

*recluzionár, -ă s. (fr. réclusionnaire). Condamnat la recluziune.