Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru recluzie

RECLÚZIE s. f. v. recluziune.
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (În vechiul cod penal) Pedeapsă criminală care constă în închidere într-un penitenciar și supunere la diferite munci; închisoare. (Atestat în forma recluzie) Ispășiseră cîte opt ani recluzie pentru că în 1907 se sculaseră împotriva moșierilor. I. BOTEZ, ȘC. 76. ◊ Fig. Mirosul foilor de dafin... se răspîndi puternic și plăcut și muri în aer, după șaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION, O. I 120. – Variantă: reclúzie s. f.
RECLÚZIE s.f. v. recluziune.
recluziune f. pedeapsă aflictivă și infamantă impusă celor închiși (dela 5-10 ani) într’un penitenciar: durata recluziunii e minimum cinci și maximum de zece ani.

Recluzie dex online | sinonim

Recluzie definitie

Intrare: recluzie
recluzie