4 definiții pentru recluzie
RECLÚZIE s. f. v. recluziune. RECLUZIÚNE, recluziuni,
s. f. (În vechiul cod penal) Pedeapsă criminală care constă în închidere într-un penitenciar și supunere la diferite munci; închisoare. (Atestat în forma recluzie) Ispășiseră cîte opt ani recluzie pentru că în 1907 se sculaseră împotriva moșierilor. I. BOTEZ, ȘC. 76. ◊
Fig. Mirosul foilor de dafin... se răspîndi puternic și plăcut și muri în aer, după șaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION, O. I 120. – Variantă:
reclúzie s. f. RECLÚZIE s.f. v.
recluziune. recluziune f. pedeapsă aflictivă și infamantă impusă celor închiși (dela 5-10 ani) într’un penitenciar: durata recluziunii e minimum cinci și maximum de zece ani.
Recluzie dex online | sinonim
Recluzie definitie