reclasare definitie

2 intrări

13 definiții pentru reclasare

RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.[1]
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a supune unei noi clasări. 2. A educa, a reeduca un condamnat, un delincvent în vederea reabilitării sale.
RECLASÁRE, reclasări,s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei.
reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză
reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri
reclasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclaséz, 3 sg. și pl. reclaseáză
reclasáre s. f. (sil. -cla-) clasare
RECLASÁ vb. I. tr. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca (un condamnat, un delincvent) pentru a(-l) reabilita. [Cf. fr. reclasser].
RECLASÁRE s.f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. [< reclasa].
RECLASÁ vb. tr. 1. a clasa din nou. 2. a reeduca un condamnat, un delincvent, pentru a(-l) reabilita. (< fr. reclasser)

reclasare dex

Intrare: reclasa
reclasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cla-
Intrare: reclasare
reclasare substantiv feminin
  • silabisire: -cla-