reclamă definitie

2 intrări

26 definiții pentru reclamă

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.
LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.
RECLAMÁ, reclám, vb. I. 1. Tranz. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am să-i reclam pur și simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii sau să-și reclame acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Intranz. (Învechit) A protesta. Același respect nu va opri glasul țării de a se ridica către dvs. și de a reclama contra votului dat de Comisiunea Centrală. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. 2. Tranz. Fig. A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclamă, dar, precum am spus-o, paza cezurei este lăsată... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. Ți-oi trimite în locu-i un «proverb» și un «episod interesant» extras din romanul Dridri – care nu va reclama mult spațiu în foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune în hotărîrea ei nu reclamă mai mult patriotism, înțelepciune, dreptate și abnegație totodată decît marea reformă ce sîntem chemați de a face. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 3. Tranz. A face o reclamație împotriva cuiva, a denunța pe cineva, a se plînge contra cuiva (în fața justiției sau a altei autorități); a pîrî. A reclama pe cineva la tribunal. ◊ Intranz. (Învechit, construit cu prep. «asupra») Sînt sigur că sînții toți asupră-ți au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un sărman poet odată-a reclamat Asupra unui om prostuț dar prea bogat. DONICI, F. 81. 4. Refl. (Franțuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mișcarea lui Heliade, precum și cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119.
RECLÁMĂ, reclame, s. f. Placardă, afiș, anunț în presă etc., care se folosește pentru a atrage atenția publicului asupra unui produs industrial, a unei cărți, a unui spectacol etc. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stîlpi anume ori pe calcane de case singuratice. REBREANU, R. I 13. «La noi e ocupat tot locul: Avem pe zi o deraiere, cinci sinucideri, șase drame Și alte multe catastrofe, iar restul plin tot de reclame, Unde mai vrei să aflu spațiu să te plasez pe dumneata!». ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10. ♦ Răspîndire de informații elogioase (despre cineva sau ceva) cu scopul de a-i crea renume sau popularitate; (concretizat) publicație, articol prin care se face aceasta. Cu toată reclama, conferințele au trebuit să înceteze, pentru cuvîntul foarte puternic că nu mai veneau auditori. VLAHUȚĂ, O. A. 219.
reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă
reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme
reclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclám, 3 sg. și pl. reclámă
reclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reclámei; pl. recláme
RECLAMÁ vb. 1. v. cere. 2. a se plânge. (Cui să ~?) 3. v. denunța. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)
RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].
RECLÁMĂ s.f. Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< fr. réclame, cf. germ. Reklame].
RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)
RECLÁMĂ s. f. 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ◊ totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< fr. réclame)
A RECLAMÁ reclám tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamație. 3) (despre acțiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pretinde. /<fr. réclamer, lat. reclamare
RECLÁMĂ ~e f. 1) Publicitate realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germ. Reklame
reclamà v. 1. a cere cu stăruință ca ceva cuvenit: a reclama prețul muncii; 2. a avea trebuință de: sănătatea reclamă cruțare; 3. a protesta: a reclama încontra unei nedreptăți.
reclamă f. articolaș într’un ziar spre a lăuda și recomanda o carte, un obiect de comerț, etc.
*reclám, a v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistență, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripășită. Cer, am nevoĭe de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunț, pîrăsc, mă plîng contra: l-aŭ reclamat la poliție. V. intr. Mă plîng, protestez: toțĭ aŭ reclamat contra luĭ.
*reclámă f., pl. e (fr. réclame, d. réclamer, a reclama, după engl. to reclaim, care în Statele Unite are înț. de „a atrage atențiunea”). Anunț tipărit într’un ziar saŭ afipt pe vre-un zid p. a recomanda cumpărătorilor un articul comercial, o carte, un candidat la alegerĭ ș. a.: reclama e sufletu comercĭuluĭ, negustoru trebuĭe să facă reclamă mărfiĭ.
RECLAMA vb. 1. a cere, a pretinde, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a se plînge. (Cui să ~?) 3. a denunța, a pîrî, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 4. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)
afíș-reclámă s. n. Afiș cu rol de reclamă ◊ „Privind afișele-reclamă pentru filmul «Albă ca zăpada și cei șapte saltimbanci» [...] ești tentat să crezi că o vei vedea pe Caterina Valente.” Cont. 2 IX 66 p. 5; v. și Sc. 16 XI 64 p. 4 (din afiș + reclamă)
om-reclámă s. m. Om care poartă reclame atât pe spate, cât și pe piept ◊ „Om-sandviș. Strada aleargă înaintea omului-sandviș. Cu priviri obosite, el privește vitrinele înghețate [...] Omul-reclamă se grăbește.” Gaz. lit. 16 II 61 p. 5 //din om + reclamă//

reclamă dex

Intrare: reclamă
reclamă substantiv feminin
  • silabisire: -cla-
Intrare: reclama
lăcrăma reclama verb grupa I conjugarea I
reclama verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -cla-