reclădire definitie

2 intrări

14 definiții pentru reclădire

RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Re1- + clădi.
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.
RECLĂDÍ, reclădesc, vb.IV. Tranz. (Cu privire la o clădire, un oraș etc.) A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. (Refl. pas.) Într-acea biserică întemeiată de Ghiculești, pînă a nu se dărîma cea veche, ca să se reclădească... se vedea pe păreți portretul lui Iănăchiță Vâcărescu. ODOBESCU, S. I 261. ◊ Fig. Subt aceste forme arhitectonice, care amintesc tranzițiunea stilului roman, pornit către ogive în secolul al XIII-lea, închipuirea noastră reclădește acea sală de trapezare de la Snagov. ODOBESCU, S. I 443. ◊ Refl. Fig. Stau de vorbă cu acești oameni din vremi de altădată și la povestirile lor trecutul se reclădește. SADOVEANU, E. 115.
RECLĂDÍRE, reclădiri,s. f. Acțiunea de a (se) reclădi și rezultatul ei; reconstrucție, refacere.
reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă
reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri
reclădí vb. (sil. -clă-) clădi
reclădíre s. f. (sil. -clă-) clădire
RECLĂDÍ vb. v. reconstrui.
RECLĂDÍRE s. v. reconstrucție.
RECLĂDI vb. a reconstrui, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.)
RECLĂDIRE s. reconstrucție, reconstruire, rezidire, (rar) reedificare. (~ din temelii a unui imobil.)

reclădire dex

Intrare: reclădi
reclădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -clă-
Intrare: reclădire
reclădire substantiv feminin
  • silabisire: -clă-