Dicționare ale limbii române
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re1- + citi (după fr. relire).
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite și recitea, suspinînd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. Scrisorile ei sînt minunate și cu multă plăcere le citesc și recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. ◊ (Poetic) Nu mai am decît un vis... Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate Mintea mea îl recitește pe cînd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
recití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
recití vb. citi
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RECITÍ vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A RECITÍ ~ésc tranz. A citi din nou. /re- + a citi
- sursa: NODEX 2002
- permalink
recitì v. a citi din nou.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*recitésc (vest) și recetésc (est) v. tr. Citesc ĭar.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
RECITI vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
recitit dex
Intrare: recitit
recitit
participiu
Intrare: reciti
reciti
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a