Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru recitit

RECIT├Ź, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou acela╚Öi text. ÔÇô Pref. re- + citi (dup─â fr. relire).
RECIT├Ź, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou acela╚Öi text. ÔÇô Re1- + citi (dup─â fr. relire).
RECIT├Ź, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou. Frusina se piept─âna cu p─ârul sus, se ├«mbr─âca ├«n camizole ╚Öi ├«n fuste scrobite ╚Öi recitea, suspin├«nd, scrisorile lui Constantin. GALACTION, O. I 133. Scrisorile ei s├«nt minunate ╚Öi cu mult─â pl─âcere le citesc ╚Öi recitesc. CARAGIALE, O. VII 444. ÔŚŐ (Poetic) Nu mai am dec├«t un vis... Ori╚Öiunde-l port cu mine, ╚Öi c-o dulce voluptate Mintea mea ├«l recite╚Öte pe c├«nd inima mea bate. MACEDONSKI, O. I 127.
recit├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. recit├ęsc, imperf. 3 sg. recite├í; conj. prez. 3 s─â recite├ísc─â
recit├ş vb. citi
RECIT├Ź vb. (├«nv. ╚Öi pop.) a prociti. (A ~ textul ├«n ├«ntregime.)
A RECIT├Ź ~├ęsc tranz. A citi din nou. /re- + a citi
recit├Č v. a citi din nou.
*recit├ęsc (vest) ╚Öi recet├ęsc (est) v. tr. Citesc ─şar.
RECITI vb. (înv. și pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)

Recitit dex online | sinonim

Recitit definitie

Intrare: recitit
recitit participiu
Intrare: reciti
reciti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a